1DOAMNE, Tu mă cercetezi și mă cunoști!2Tu știi când stau jos și când mă ridic și, de departe, îmi cunoști gândurile.3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul, și toate căile mi le știi îndeaproape.4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, DOAMNE, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și‑Ți pui mâna peste mine.6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.7Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale?8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!9Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării,10dar și acolo mâna Ta mă conduce, și dreapta Ta mă apucă.11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii; m‑ai țesut în pântecul mamei mele.14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.15Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într‑un loc ascuns, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău! Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?22Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani.23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima, încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră[1] și condu‑mă pe calea veșniciei[2]!
1Dem Chorleiter. Von David. Ein Psalm. HERR, du hast mich erforscht und erkannt. (2 Sam 7:20; Ps 17:3; Ps 139:23; Ier 12:3; Ier 17:10; Ioan 21:17)2Du kennst mein Sitzen und mein Aufstehen, du verstehst mein Trachten[1] von fern. (2 Re 19:27; Ps 44:22; Mat 6:4; Lu 5:22; Ioan 1:48; Ioan 2:24)3Mein Wandeln und mein Liegen – du prüfst es[2]. Mit allen meinen Wegen bist du vertraut. (Iov 31:4; Ps 119:168; Prov 5:21)4Denn das Wort ist ⟨noch⟩ nicht auf meiner Zunge – siehe, HERR, du weißt es genau.5Von hinten und von vorn hast du mich umschlossen[3], du hast deine Hand auf mich gelegt.6Zu wunderbar ist die Erkenntnis für mich, zu hoch: Ich vermag sie nicht zu erfassen[4]. (Iov 11:7; Iov 42:3)7Wohin sollte ich gehen vor deinem Geist, wohin fliehen vor deinem Angesicht? (Ier 23:24)8Stiege ich zum Himmel hinauf, so bist du da. Bettete ich mich in dem Scheol, siehe, du bist da. (Prov 15:11; Amos 9:2)9Erhöbe ich die Flügel der Morgenröte, ließe ich mich nieder am äußersten Ende des Meeres,10auch dort würde deine Hand mich leiten und deine Rechte mich fassen. (Amos 9:3)11Und spräche ich: Nur Finsternis möge mich verbergen[5] und Nacht sei das Licht um mich her: (Iov 12:22)12Auch Finsternis würde vor dir nicht verfinstern, und die Nacht würde leuchten wie der Tag, die Finsternis wäre wie das Licht. (Iov 34:22; Dan 2:22)13Denn du bildetest meine Nieren. Du wobst[6] mich in meiner Mutter Leib. (Ps 95:6)14Ich preise dich darüber, dass ich auf eine erstaunliche, ausgezeichnete Weise gemacht bin. Wunderbar sind deine Werke, und meine Seele erkennt es sehr wohl. (Ps 92:6)15Nicht verborgen war mein Gebein vor dir, als ich gemacht wurde im Verborgenen, gewoben[7] in den Tiefen der Erde. (Iov 10:8)16Meine Urform[8] sahen deine Augen. Und in dein Buch waren sie alle eingeschrieben, die Tage, die gebildet wurden, als noch keiner von ihnen ⟨da war⟩.17Für mich aber – wie schwer[9] sind deine Gedanken, Gott! Wie gewaltig sind ihre Summen!18Wollte ich sie zählen, so sind sie zahlreicher als der Sand. Ich erwache[10] und bin noch bei dir. (Ps 40:6)19Mögest du, Gott, den Gottlosen töten! Ihr Blutmenschen, weicht von mir! (Ps 9:18; Ps 119:115)20Sie, die mit Hinterlist von dir reden, vergeblich ⟨die Hand⟩ gegen dich erheben[11]! (Iuda 1:15)21Sollte ich nicht hassen, HERR, die dich hassen, und sollte mir nicht ekeln vor denen, die gegen dich aufstehen? (Ps 119:158; Apo 2:2)22Mit äußerstem Hass hasse ich sie. Sie sind Feinde für mich.23Erforsche mich, Gott, und erkenne mein Herz. Prüfe mich und erkenne meine Gedanken! (Iov 31:6; Ps 11:4; Ps 139:1)24Und sieh, ob ein Weg der Mühsal[12] bei mir ist, und leite mich auf dem ewigen Weg! (Ps 27:11)