1Când DOMNUL i‑a întors acasă pe captivii[1] Sionului, parcă visam.2Atunci gura ni s‑a umplut de râsete, și limba noastră – de strigăte de bucurie. Atunci se spunea printre neamuri: „DOMNUL a făcut lucruri mari pentru ei!“3DOMNUL a făcut lucruri mari pentru noi; de aceea suntem bucuroși.4Întoarce‑i acasă, DOAMNE, pe captivii noștri, ca pe niște torente din Neghev.5Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu strigăte de bucurie.6Cel ce merge plângând, ducându‑și traista cu sămânță, va veni cu strigăte de bucurie, ducându‑și snopii.
1Ein Wallfahrtslied. Als der HERR die Gefangenen[1] Zions zurückführte, waren wir wie Träumende. (Ezra 1:11; Ps 14:7; Ps 85:2; Ier 33:26)2Da wurde unser Mund voll Lachen und unsere Zunge voll Jubel. Da sagte man unter den Nationen: »Der HERR hat Großes an ihnen getan!« (Iov 8:21; Is 35:10; Is 51:11; Ez 36:36)3Der HERR hat Großes an uns getan: Wir waren fröhlich! (Ioel 2:21; Lu 1:49; Lu 8:39)4Bringe zurück, HERR, unsere Gefangenen[2], gleich den Bächen im Südland. (Is 41:18; Ier 29:14; Ier 30:3)5Die mit Tränen säen, werden mit Jubel ernten. (Ier 31:9; Mat 5:4)6Er geht weinend hin und trägt den Samen zum Säen[3]. Er kommt heim mit Jubel und trägt seine Garben. (Ps 30:6)