Matei 13:1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. (Mar 4:1; Lu 8:4) 2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde^[1], zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc^[2], 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? (Mar 4:10; Lu 8:9; Lu 10:23) 11 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele^[3] Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat. 12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“ 14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul,^[4] dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea,^[5] dar nicidecum nu veți pricepe. 15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“^[6] (Is 6:9) 16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit! 18 Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă^[7] Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: (Mar 4:30; Lu 13:18) 32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele^[8], dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom^[9], așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o^[10] în trei măsuri^[11] de făină, până a dospit tot aluatul.“ (Lu 13:20) 34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“^[12]. (2 Cro 29:30; Ps 78:2)

Isus explică pilda neghinei

36 Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor! 37 Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire^[13] și pe cei ce fac fărădelegea 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.^[14] Cine are urechi, să audă! (Dan 12:3)

Pilda comorii ascunse și a perlei

44 Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într‑un ogor, pe care un om, găsind‑o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela. 45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. 46 Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.

Pilda năvodului

47 Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți. 48 Când s‑a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. 49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și‑i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 51 Ați înțeles voi toate acestea? Ei au zis: – Da. 52 El le‑a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.

Necredința celor din Nazaret

53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo (Mar 6:1; Lu 4:16) 54 și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: – De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda? 56 Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri? 57 Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le‑a zis: – Un profet nu este fără onoare^[15] decât în patria și în casa lui. 58 Și n‑a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

de la Biblica

A magvető

1 Azon a napon kiment Jézus a házból, és leült a tenger mellett. 2 Nagy sokaság gyűlt köréje, akkora, hogy bement a hajóba leülni, az egész sokaság pedig a parton állt. 3 Sokat beszélt nekik példázatokban: „Íme, kiment a magvető vetni, 4 és amikor vetett, némely mag az útszélre esett, s jöttek a madarak, felkapdosták azt. 5 Némely pedig a köves helyre esett, ahol nem sok föld volt, és hamar kikelt, mivel nem volt mélyen a földben. 6 De amikor a nap felkelt, kiégett, és mivel nem volt gyökere, elszáradt. 7 Némelyek pedig tövisek közé estek, és a tövisek fölnövekedve megfojtották azt. 8 Némely pedig a jó földbe esett, és gyümölcsöt termett, némely százannyit, némely hatvanannyit, némely pedig harmincannyit. 9 Akinek van füle a hallásra, hallja meg!“ 10 A tanítványok odamentek hozzá, és ezt mondták neki: „Miért beszélsz hozzájuk példázatokban?“ 11 Ő pedig ezt felelte nekik: „Azért, mert nektek megadatott, hogy megértsétek a mennyek országának titkait, őnekik pedig nem adatott meg. 12 Mert akinek van, annak adatik, és bővölködik, de akinek nincs, attól az is elvétetik, amije van. 13 Azért szólok nekik példázatokban, mert látván nem látnak, és hallván nem hallanak, sem nem értenek. 14 És beteljesedik rajtuk Ézsaiás jövendölése, amely ezt mondja: »Hallván halljatok, és ne értsetek, és látván lássatok, és ne ismerjetek! 15 Mert megkövéredett e nép szíve, füleikkel nehezen hallottak, és szemeiket behunyták, hogy valami módon ne lássanak szemeikkel, ne halljanak füleikkel, és ne értsenek szívükkel, és meg ne térjenek, és meg ne gyógyítsam őket.« 16 A ti szemeitek boldogok, hogy látnak, és a ti füleitek, hogy hallanak. 17 Mert bizony mondom néktek, hogy sok próféta és igaz kívánta látni, amiket ti láttok, és nem látták, és hallani, amiket ti hallotok, és nem hallották. 18 Ti tehát halljátok meg a magvető példázatát! 19 Ha valaki hallja az igét a mennyeknek országáról, és nem érti, eljön a gonosz, és elkapja azt, ami az ő szívébe van elvetve. Ez az, amelyik az útfélre esett. 20 Amelyik pedig a köves helyre esett, az az, aki hallja az igét, és mindjárt örömmel fogadja, 21 de nincs gyökere benne, hanem csak ideigvaló, mihelyst pedig nyomorgatás vagy üldözés támad az ige miatt, azonnal megbotránkozik. 22 Amelyik pedig a tövisek közé esett, az az, aki hallja az igét, de a világnak gondja és a gazdagságnak csalárdsága elfojtja az igét, és nem terem gyümölcsöt. 23 Amely pedig a jó földbe esett, az az, aki hallja is, és érti is az igét, gyümölcsöt is terem, némelyik százannyit, némelyik hatvanannyit, némelyik pedig harmincannyit.“

A búza és a konkoly

24 Más példázatot is mondott nekik: „Hasonlatos a mennyek országa ahhoz az emberhez, aki földjébe jó magot vetett. 25 De amikor az emberek aludtak, eljött az ellensége, konkolyt vetett a búza közé, és elment. 26 Amikor pedig felnövekedett a vetés, és gyümölcsöt termett, akkor meglátszott a konkoly is. 27 A gazda szolgái ekkor odamentek hozzá, és ezt mondták neki: Uram, nem tiszta magot vetettél földedbe? Honnan van benne a konkoly? 28 Ő pedig ezt mondta nekik: Valamelyik ellenség cselekedte azt. A szolgái ezt mondták neki: Akarod-e, hogy elmenjünk, és összeszedjük a konkolyt? 29 Ő pedig azt mondta: Nem. Mert amikor összeszeditek a konkolyt, azzal együtt talán a búzát is kiszaggatjátok. 30 Hagyjátok, hogy együtt nőjön mindkettő az aratásig, és az aratás idején azt mondom majd az aratóknak: Szedjétek össze először a konkolyt, és kössétek kévébe, hogy elégessétek; a búzát pedig takarítsátok be csűrömbe.“

A mustármag és a kovász

31 Más példázatot is mondott nekik: „Hasonlatos a mennyeknek országa a mustármaghoz, melyet fog az ember, és elvet a mezejébe. 32 Az kisebb ugyan minden magnál, de amikor felnő, nagyobb a veteményeknél, és fává lesz, úgyhogy reá szállnak az égi madarak, és fészket raknak ágain.“ 33 Más példázatot is mondott nekik: „Hasonlatos a mennyeknek országa a kovászhoz, amelyet fog az asszony, három mérce lisztbe belekever, amitől az egész megkel.“ 34 Mindezeket példázatokban mondta Jézus a sokaságnak, és példázat nélkül semmit sem mondott nekik, 35 hogy beteljesedjék, amit a próféta mondott: „Megnyitom a számat példázatokra, és feltárom, amik e világ alapítása óta rejtve vannak.“

A búza és a konkoly példázatának értelme

36 Ekkor elbocsátotta Jézus a sokaságot, és bement a házba. Tanítványai odamentek hozzá, és ezt mondták: „Magyarázd meg nekünk a szántóföld konkolyáról szóló példázatot!“ 37 Ő pedig így felelt nekik: „Aki a jó magot veti, az az Emberfia, 38 a szántóföld pedig a világ, a jó mag az Isten országának fiai, a konkoly pedig a gonosznak fiai. 39 Az ellenség, aki a konkolyt vetette, az ördög; az aratás pedig a világ vége, az aratók pedig az angyalok. 40 Ahogyan összegyűjtik a konkolyt és megégetik, úgy lesz a világ végén. 41 Az Emberfia elküldi angyalait, és az országából összegyűjtenek minden botránkozást okozót és mindenkit, aki gonoszságot cselekedett, 42 és tüzes kemencébe vetik őket: ott lesz sírás és fogcsikorgatás. 43 Akkor az igazak fénylenek, mint a nap Atyjuk országában. Akinek van füle a hallásra, hallja meg!

Az elrejtett kincs, az igazgyöngy és a háló

44 „Ismét hasonlatos a mennyek országa a szántóföldben elrejtett kincshez, amelyet megtalált az ember, elrejti, örömében elmegy, eladja mindenét, amije van, és megveszi azt a szántóföldet. 45 Ismét hasonlatos a mennyek országa a kereskedőhöz, aki igazgyöngyöket keres. 46 Amikor egy drágagyöngyöt talál, mindenételadja, amije van, és megveszi azt. 47 Szintén hasonlatos a mennyeknek országa a tengerbe vetett hálóhoz, amely mindenféle fajta halat összefog. 48 Miután megtelik, kivonják a partra a halászok, és leülve, a jókat edényekbe gyűjtik, a hitványakat pedig kidobják. 49 Így lesz a világnak végén is: Eljönnek majd az angyalok, és kiválasztják a gonoszakat az igazak közül. 50 És tüzes kemencébe vetik őket, ott lesz sírás és fogcsikorgatás.“ 51 Azután Jézus ezt kérdezte tőlük: „Megértettétek mindezeket?“ Azok ezt mondták: „Megértettük, Uram.“ 52 Ő pedig ezt mondta nekik: „Ezért minden írástudó, aki ismeri a mennyek országáról szóló tanítást, hasonlatos az olyan gazdához, aki ót és újat hoz elő éléskamrájából.“

Jézus Názáretben

53 És történt, hogy amikor Jézus elmondta ezeket a példázatokat, elment onnan. 54 És hazájába érve, tanította őket a zsinagógában, úgy, hogy álmélkodtak, és ezt mondták: „Honnan van ebben ez a bölcsesség és az erő? 55 Nem ő annak az ácsmesternek a fia? Nem az ő anyját hívják Máriának, és az ő testvéreit Jakabnak, Józsefnek, Simonnak és Júdásnak? 56 És nővérei is nem mind közöttünk élnek? Honnan vette mindezeket?“ 57 És megbotránkoztak őbenne. Jézus pedig ezt mondta nekik: „A prófétának csak az ő hazájában és házában nincs tisztessége.“ 58 Nem is tett ott sok csodát a hitetlenségük miatt.