1După ce a spus aceste lucruri, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește‑Ți[1] Fiul, pentru ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine,2de vreme ce I‑ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i‑ai dat Tu.3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos[2], pe Care L‑ai trimis Tu.4Eu Te‑am proslăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac.5Acum, proslăvește‑Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
Isus Se roagă Tatălui pentru ucenici
6Le‑am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i‑ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i‑ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău.7Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat Tu este de la Tine.8Căci le‑am dat cuvintele pe care Mi le‑ai dat Tu, iar ei le‑au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M‑ai trimis.9Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.10Tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al Tău este al Meu. Și Eu am fost proslăvit în ei.11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i, în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi.12Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat. I‑am păzit și niciunul dintre ei n‑a pierit, în afară de fiul[3] pierzării, ca să se împlinească Scriptura[4]. (Ps 41:9; Prov 24:22; Ioan 13:18; 2 Tes 2:3)13Acum însă Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.14Eu le‑am dat Cuvântul Tău și lumea i‑a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume.15Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de cel rău.16Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.17Sfințește‑i[5] prin[6] adevăr! Cuvântul Tău este adevărul.18Așa cum Tu M‑ai trimis pe Mine în lume, tot așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume.19Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
Isus Se roagă pentru toți credincioșii
20Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor,21ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis.22Eu le‑am dat slava pe care Mi‑ai dat‑o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una.23Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit așa cum M‑ai iubit pe Mine.24Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o Tu, fiindcă Tu M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii.25Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc și aceștia știu că Tu M‑ai trimis.26Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și li‑l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.“
1Ezeket beszélte Jézus, és felemelte szemeit az égre, és ezt mondta: „Atyám, eljött az óra, dicsőítsd meg a te Fiadat, hogy a te Fiad is dicsőítsen téged,2mivel hatalmat adtál neki minden test felett, hogy örök életet adjon mindazoknak, akiket neki adtál.3Az örök élet pedig az, hogy megismerjenek téged, az egyedül igaz Istent, és akit elküldtél, a Jézus Krisztust.4Én dicsőítettelek téged e földön: elvégeztem a munkát, amelyet reám bíztál, hogy elvégezzem.5És most te dicsőíts meg engem, Atyám, önmagadnál azzal a dicsőséggel, amely enyém volt tenálad, mielőtt a világ lett.6Kijelentettem a te nevedet az embereknek, akiket e világból nekem adtál. Tieid voltak, és nekem adtad őket, és a te beszédedet megtartották.7Most tudták meg, hogy mindaz, amit nekem adtál, tőled van;8mert azokat a beszédeket, amelyeket nekem adtál, őnekik adtam, ők befogadták, és igazán megismerték, hogy én tőled jöttem, és elhitték, hogy te küldtél engem.9Én őértük könyörgök: nem a világért könyörgök, hanem azokért, akiket nekem adtál, mert a tieid.10Az enyémek mind a tieid, és a tieid az enyémek: és megdicsőíttetem őbennük.11Én nem vagyok többé e világban, de ők a világban vannak, én pedig tehozzád megyek. Szent Atyám, tartsd meg őket a te nevedben, akiket nekem adtál, hogy egyek legyenek, mint mi!12Amikor velük voltam a világon, én megtartottam őket a te nevedben, akiket nekem adtál, megőriztem őket, és senki el nem veszett közülük, csak a veszedelemnek fia, hogy az Írás beteljesüljön.13Most pedig tehozzád megyek, és ezeket beszélem a világban, hogy az én örömöm teljes legyen bennük.14A te igédet adtam nekik, és a világ gyűlölte őket, mivelhogy nem e világból valók, amint én sem vagyok e világból való.15Nem azt kérem, hogy vedd ki őket e világból, hanem hogy őrizd meg őket a gonosztól.16Nem e világból valók, amint én sem e világból vagyok.17Szenteld meg őket a te igazságoddal: A te igéd igazság.18Amiképpen te küldtél engem e világba, úgy küldtem én is őket e világba:19én őérettük odaszentelem magamat, hogy ők is megszenteltekké legyenek az igazságban.20De nemcsak őérettük könyörgök, hanem azokért is, akik az ő szavukra hisznek majd énbennem,21hogy mindnyájan egyek legyenek, amint te énbennem, Atyám, és én tebenned, hogy ők is egyek legyenek mibennünk: hogy elhiggye a világ, hogy te küldtél engem.22Én azt a dicsőséget, amelyet nekem adtál, őnekik adtam, hogy egyek legyenek, amiképpen mi egyek vagyunk:23én őbennük és te énbennem: hogy tökéletesen eggyé legyenek, és hogy megismerje a világ, hogy te küldtél engem, és szeretted őket, amiként engem szerettél.24Atyám, akiket nekem adtál, akarom, hogy ahol én vagyok, azok is velem legyenek, hogy megláthassák az én dicsőségemet, amelyet nekem adtál: mert szerettél engem e világ kezdete előtt.25Igazságos Atyám! A világ nem ismert téged, de én ismertelek téged, és ezek megismerik, hogy te küldtél engem,26És megismertettem ővelük a te nevedet, és megismertetem, hogy az a szeretet legyen őbennük, amellyel engem szerettél, és én is őbennük legyek.“