Ioan 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus, Păstorul cel bun

1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul^[1] oilor. (Ps 80:1; Is 40:10; Is 56:9; Ez 34:1; Ez 34:11; Ez 34:23)

Ps 80:1Is 40:10Is 56:9Ez 34:1Ez 34:11Ez 34:23

3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‑a spus această alegorie^[2], dar ei n‑au înțeles ce le spunea. (Ioan 16:25) 7 Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. 19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor

22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului^[3]. Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis! 25 Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare. 32 Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu! 34 Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea^[4] voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“^[5], și Scriptura nu poate fi desființată, (Ps 82:6) 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl. 39 Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor. 40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42 Și mulți au crezut în El acolo.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

de la Biblica

A jó pásztor

1 „Bizony, bizony mondom néktek: Aki nem az ajtón megy be a juhok aklába, hanem máshonnan hatol be, tolvaj az és rabló. 2 Aki pedig az ajtón megy be, az a juhok pásztora. 3 Ennek az őr ajtót nyit, és a juhok hallgatnak szavára, és a maga juhait nevükön szólítja, és kivezeti őket. 4 És mikor kiereszti a juhait, előttük megy, és a juhok követik őt, mert ismerik az ő hangját. 5 Idegent pedig nem követnek, hanem elfutnak attól: mert nem ismerik az idegenek hangját.“ 6 Ezt a példázatot mondta nekik Jézus, de ők nem értették, mi az, amit mondott nekik. 7 Újra mondta azért nekik Jézus: „Bizony, bizony mondom néktek, hogy én vagyok a juhoknak ajtaja. 8 Mindazok, akik előttem jöttek, tolvajok és rablók: de nem hallgattak rájuk a juhok. 9 Én vagyok az ajtó: ha valaki énrajtam megy be, megtartatik, bejár és kijár majd, és legelőt talál. 10 A tolvaj nem egyébért jön, hanem hogy lopjon, öljön és pusztítson, én azért jöttem, hogy életük legyen, és bővölködjenek. 11 Én vagyok a jó pásztor: a jó pásztor életét adja a juhokért. 12 A béres pedig nem igazi pásztor, neki a juhok nem tulajdonai. Amikor látja a farkast jönni, elhagyja a juhokat, és elfut: a farkas elragadja azokat, és elszéleszti a juhokat. 13 A béres pedig azért fut el, mert béres, és nincs gondja a juhokra. 14 Én vagyok a jó pásztor, ismerem az enyéimet, és engem is ismernek az enyéim. 15 Ahogyan ismer engem az Atya, én is ismerem az Atyát, és életemet adom a juhokért. 16 Más juhaim is vannak nekem, amelyek nem ebből az akolból valók: azokat is elő kell vezetnem, hallgatnak majd az én szavamra, és lesz egy akol és egy pásztor. 17 Azért szeret engem az Atya, mert én leteszem az én életemet, hogy újra felvegyem azt. 18 Senki sem veszi azt el éntőlem, hanem én adom oda azt magamtól. Van hatalmam odaadni, és van hatalmam ismét visszavenni azt. Ezt a parancsolatot kaptam az én Atyámtól.“ 19 Újra meghasonlás támadt a zsidók között e beszédek miatt. 20 Sokan mondták közülük: „Ördög van benne, és bolondozik, mit hallgattok reá?“ 21 Mások azt mondták: „Ezek nem megszállott ember beszédei. Vajon az ördög megnyithatja-e a vakok szemeit?“

Jézus a templomszentelési ünnepen

22 Jeruzsálemben pedig a templomszentelés ünnepe és tél volt. 23 Jézus a templomban, Salamon tornácában járt. 24 Körülvették azért a zsidók, és mondták neki: „Meddig tartasz még bizonytalanságban bennünket? Ha te vagy a Krisztus, mondd meg nékünk nyíltan!“ 25 Jézus így felelt: „Megmondtam néktek, és nem hiszitek: a cselekedetek, amelyeket én cselekszem az én Atyám nevében, azok tesznek bizonyságot rólam. 26 De ti nem hisztek, mert ti nem az én juhaim közül vagytok, amint megmondtam néktek. 27 Az én juhaim hallják az én szavamat, én ismerem őket, és követnek engem. 28 Örök életet adok nekik, soha el nem vesznek, és senki ki nem ragadja őket az én kezemből. 29 Az én Atyám, aki őket adta nekem, nagyobb mindennél, senki sem ragadhatja ki őket az Atyámnak kezéből. 30 Én és az Atya egy vagyunk.“

Jézust meg akarják kövezni istenkáromlásért

31 Ekkor ismét köveket ragadtak a zsidók, hogy megkövezzék őt. 32 Jézus így felelt nekik: „Sok jó dolgot mutattam nektek az én Atyámtól, azok közül melyikért köveztek meg engem?“ 33 A zsidók így feleltek neki: „Jó dologért nem kövezünk meg téged, hanem káromlásért, tudniillik, hogy te ember létedre Istenné teszed magadat.“ 34 Jézus így felelt nekik: „Nincs-e megírva a ti törvényetekben: »én mondtam: istenek vagytok«? 35 Ha azokat isteneknek mondta, akikhez az Isten beszéde szólt, márpedig az Írást nem lehet érvénytelenné tenni, 36 akkor arról ti azt mondjátok, akit az Atya megszentelt és elküldött e világra: Káromlást szólsz, mivelhogy azt mondtam: az Isten Fia vagyok?! 37 Ha az én Atyám dolgait nem cselekszem, ne higgyetek nekem, 38 ha pedig azokat cselekszem, ha nekem nem hisztek is, higgyetek a cselekedeteknek: hogy megtudjátok és elhiggyétek, hogy az Atya énbennem van, és én őbenne vagyok.“ 39 Ismét meg akarták azért őt fogni, de kiment a kezük közül. 40 Jézus újra elment, túl a Jordánon, arra a helyre, ahol János először keresztelt, és ott maradt. 41 És sokan mentek oda hozzá, és mondták, hogy János nem tett ugyan semmi csodát, de mindaz, amit János felőle mondott, igaz volt. 42 És sokan hittek ott ő benne.