de la Biblica1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate[1] printre neamuri: salutări[2]!
Încercări și ispite
2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite[3],3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare.4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți[4] și întregi, fără să vă lipsească nimic.5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată.6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo.7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui.10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii.11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.12Fericit este omul care îndură ispita[5]! Căci, după ce a fost dovedit bun[6], va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc.13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit[7] de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Ev 3:9)14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit[8].15Atunci pofta, concepând[9], dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce[10] moartea.16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți!17Orice dăruire[11] bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării[12].18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri.23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față[13] într‑o oglindă:24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era.25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui[14]. (Ios 1:8)26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos.27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl[15] este aceasta: să‑i vizitezi[16] pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.
Iacov 1
Újszövetség: élet, igazság és világosság
de la Biblica1Jakab, Istennek és az Úr Jézus Krisztusnak szolgája, az elszórtan lévő tizenkét nemzetségnek üdvözletét küldi.
A kísértés célja és eredete
2Teljes örömnek tartsátok, atyámfiai, amikor különféle kísértésekbe estek,3tudván, hogy a ti hitetek próbája állhatatosságot eredményez.4Az állhatatosság pedig tökéletessé teszi a cselekedetet, hogy tökéletesek és fedhetetlenek legyetek minden fogyatkozás nélkül.5Ha pedig valakinek nincsen bölcsessége, kérje Istentől, aki mindenkinek készségesen és szemrehányás nélkül megadja.6De hittel kérje semmit sem kételkedve, mert aki kételkedik, olyan, mint a tenger hulláma, amelyet a szél sodor és ide-oda hajt.7Ne gondolja, hogy kaphat valamit az Úrtól az ilyen8kétszívű és minden útjában állhatatlan ember.9Dicsekedjék pedig az alacsony sorsú méltóságával,10a gazdag pedig nyomorúságával, mert elmúlik, mint a fű virága.11Mert felkel a nap nagy hevével és elszárítja a füvet, és annak virága elhull, és szépsége elvész: így vész el a gazdag is a maga útján.12Boldog ember az, aki a kísértésben kitart, mert miután kiállta a próbát, elveszi az élet koronáját, amit az Úr ígért az őt szeretőknek.13Senki se mondja, amikor megkísértetik: az Isten kísért engem, mert Isten gonoszsággal nem kísérthető és őmaga sem kísért senkit.14Mert mindenkit saját kívánsága vonja és csábítja.15Azután a kívánság megfoganva bűnt szül. A bűn pedig teljességre jutva halált nemz.16Ne tévelyegjetek, szeretett atyámfiai.17Minden jó adomány és minden tökéletes ajándék felülről való, a világosság Atyjától származik, akinél nincs változás, sem a változandóságnak árnyéka.18Az ő akarata szült minket az igazságnak igéje által, hogy az ő teremtményeinek első zsengéje legyünk.
Isten igéjének hallgatása és megtartása
19Azért, szeretett atyámfiai, legyen minden ember gyors a hallásra, késedelmes a szólásra, késedelmes a haragra,20mert ember haragja Isten igazságát nem szolgálja.21Elvetve azért minden szennyet és mindenféle gonoszságot, szelídséggel fogadjátok a belétek oltott igét, amely megtarthatja lelketeket.22Az igének pedig megtartói legyetek, nemcsak hallgatói, megcsalva magatokat.23Mert ha valaki hallgatója az igének és nem megtartója, az ahhoz az emberhez hasonlít, aki tükörben megnézi arcát.24Megnézi ugyan magát, de elmegy és azonnal elfelejti, milyen volt.25De aki belenéz a szabadság tökéletes törvényébe és megmarad mellette, az nem feledékeny hallgatója, sőt tevékeny megvalósítója: az boldog lesz cselekedeteiben.26Ha valaki kegyesnek látszik közöttetek, de nem zabolázza meg nyelvét, és még önmagát is áltatja, annak kegyessége hiábavaló.27A tiszta és igazi kegyesség Isten és az Atya előtt ez: meglátogatni az árvákat és özvegyeket nyomorúságukban, és tisztán megőrizni önmagát a világtól.