Galateni 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Vreau să spun că, atât timp cât moștenitorul este copil, nu este diferit cu nimic de un sclav, cu toate că este stăpânul tuturor lucrurilor, 2 ci se află sub îngrijirea tutorilor și a administratorilor până la timpul hotărât de tatăl său. 3 Astfel, și noi, când eram copii, eram înrobiți sub principiile^[1] lumii. 4 Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, 5 ca să‑i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea^[2]. 6 Iar pentru că voi sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre, Duh care strigă „Abba!“^[3], adică „Tată!“ 7 Astfel, tu nu mai ești sclav, ci fiu, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.

Grija lui Pavel pentru galateni

8 Atunci când voi nu‑L cunoșteați pe Dumnezeu erați înrobiți celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. 9 Însă acum, după ce ați ajuns să‑L cunoașteți pe Dumnezeu sau mai degrabă să fiți cunoscuți de Dumnezeu, cum de vă întoarceți iarăși la acele principii^[4] slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să le fiți din nou sclavi?! 10 Voi țineți zile, luni, anotimpuri și ani. 11 Mi‑e teamă ca nu cumva să mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12 Fraților, vă rog fierbinte, fiți ca mine, pentru că și eu sunt ca voi! Nu mi‑ați făcut nicio nedreptate. 13 Dar voi știți că în neputința trupului v‑am vestit Evanghelia prima oară. 14 Și n‑ați disprețuit, nici nu v‑a fost scârbă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m‑ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Așadar, unde este acea fericire a voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost posibil, v‑ați fi scos până și ochii^[5] și mi i‑ați fi dat! 16 Acum, pentru că v‑am spus adevărul, am devenit oare dușmanul vostru? 17 Ei sunt plini de zel față de voi, dar nu pentru un scop bun, ci vor să vă despartă de noi, ca să fiți plini de zel pentru ei. 18 Este bine să vi se arate întotdeauna zel pentru un scop bun, nu doar când sunt eu prezent la voi. 19 Copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Cristos va lua chip în voi, 20 aș vrea să fiu cu voi acum și să‑mi schimb glasul, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi!

Sara și Agar

21 Spuneți‑mi voi, care doriți să fiți sub Lege, nu auziți ce spune Legea? 22 Este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr‑o sclavă, iar unul dintr‑o femeie liberă. 23 Cel din sclavă a fost născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă a fost născut prin promisiune. 24 Aceste lucruri sunt spuse într‑o alegorie, căci aceste două femei reprezintă două legăminte. Unul este cel de pe muntele Sinai, născând copii pentru sclavie. Aceasta este Agar. 25 Agar este muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, pentru că este în sclavie cu copiii lui. 26 Dar Ierusalimul de sus este liber și el este mama noastră. 27 Căci este scris: „Bucură‑te, stearpo, cea care nu naști! Izbucnește și strigă de bucurie, cea care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi mai mulți decât ai celei care are soț.“^[6] (Is 54:1) 28 Voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copii ai promisiunii. 29 Dar așa cum atunci cel născut în chip firesc îl persecuta pe cel născut prin Duhul, la fel este și acum. 30 Ce spune însă Scriptura? „Alung‑o pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere!“^[7] (Gen 21:10) 31 Așadar, fraților, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

Újszövetség: élet, igazság és világosság

de la Biblica

1 Mondom pedig, hogy ameddig az örökös kiskorú, semmiben sem különbözik a szolgától, jóllehet ura mindennek, 2 hanem gyámok és gondviselők alatt van az atyjától rendelt ideig. 3 Azonképpen mi is, mikor kiskorúak voltunk, a világ elemei alá voltunk vetve szolgaként: 4 Mikor pedig eljött az időnek teljessége, kibocsátotta Isten az ő Fiát, aki asszonytól lett, aki törvény alatt lett, 5 hogy a törvény alatt levőket megváltsa, hogy elnyerjük a fiúságot. 6 Minthogy pedig fiak vagytok, kibocsátotta az Isten az ő Fiának Lelkét a ti szíveitekbe, ki ezt kiáltja: Abbá, Atya! 7 Azért nem vagy többé szolga, hanem fiú; ha pedig fiú, Istennek örököse is Krisztus által.

Pál aggódik a galatákért

8 Ámde akkor, mikor még nem ismertétek az Istent, azoknak szolgáltatok, amik természet szerint nem istenek. 9 Most azonban, hogy megismertétek az Istent, sőt hogy megismert titeket az Isten, miként tértek vissza ismét az erőtlen és gyarló elemekhez, amelyeknek megint újból szolgálni akartok? 10 Megtartjátok a napokat és hónapokat és időket meg az esztendőket. 11 Féltelek titeket, hogy hiába fáradoztam körülöttetek. 12 Legyetek olyanok, mint én, mert én is olyanná lettem, mint ti: atyámfiai, kérlek titeket, semmivel sem bántottatok meg engem. 13 Tudjátok pedig, hogy testem erőtlensége miatt hirdettem nektek az evangéliumot először. 14 És megkísértetve testemben, nem vetettetek meg, sem nem utáltatok meg engem, hanem úgy fogadtatok, mint Istennek angyalát, mint Krisztus Jézust. 15 Hová lett tehát a ti boldogságotok? Mert bizonyságot teszek néktek, hogy ti, ha lehetséges lett volna, szemeiteket kivájva, nekem adtátok volna. 16 Tehát ellenségetek lettem-e, megmondva néktek az igazat? 17 Nem szépen buzgólkodnak érettetek, sőt minket ki akarnak rekeszteni, hogy mellettük buzgólkodjatok. 18 Szép dolog pedig fáradozni a jóban mindenkor és nem csupán akkor, ha köztetek vagyok. 19 Gyermekeim! Kiket ismét fájdalommal szülök, amíg kiábrázolódik bennetek Krisztus. 20 Szeretnék pedig most közöttetek jelen lenni és változtatni a hangomon, mert bizonytalanságban vagyok felőletek.

Hágár és Sára

21 Mondjátok meg nékem, akik a törvény alatt akartok lenni: nem halljátok-e a törvényt? 22 Mert meg van írva, hogy Ábrahámnak két fia volt, egyik a szolgálótól és a másik a szabad asszonytól. 23 De a szolgálótól való test szerint született; a szabad asszonytól való pedig az ígéret által. 24 Ezek mást példáznak: mert azok az asszonyok a két szövetség: az egyik a Sínai-hegyről való, szolgaságra szülő, ez Hágár, 25 mert Hágár a Sínai-hegy Arábiában, hasonlatos pedig a mostani Jeruzsálemhez, nevezetesen fiaival együtt szolgál. 26 De a magasságos Jeruzsálem szabad, ez mindnyájunknak anyja, 27 mert meg van írva: „Ujjongj, te meddő, ki nem szülsz; vigadozzál és kiálts, ki nem vajúdsz, mert sokkal több az elhagyottnak magzata, mint akinek férje van.“ 28 Mi pedig, atyámfiai, Izsák szerint ígéretnek gyermekei vagyunk. 29 De amint akkor a test szerint született üldözte a Lélek szerint valót, úgy most is. 30 De mit mond az Írás? Űzd ki a szolgálót és az ő fiát, mert a szolgáló fia nem örököl a szabad nő fiával. 31 Azért, atyámfiai, nem vagyunk a szolgáló fiai, hanem a szabad asszonyé.