1Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine? Sau nu cumva avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?2Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,3fiind arătați că sunteți o scrisoare a lui Cristos prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.4O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.5Nu pentru că suntem destoinici, prin noi înșine, să gândim ceva ca fiind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,6Care ne‑a și făcut destoinici să fim slujitori ai unui Legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.
Slava mai măreață a Noului Legământ
7Dar dacă slujba morții, încrustată în litere pe pietre, a fost cu slavă, astfel încât fiii lui Israel n‑au putut privi la fața lui Moise, din cauza slavei feței lui, trecătoare cum era,8cum nu va fi mai degrabă slujba Duhului cu slavă?!9Căci, dacă în slujba condamnării a fost slavă, cu mult mai mult slujba dreptății are din belșug slavă!10Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost slăvit, n‑a fost, de fapt, slăvit, din cauza slavei care o întrece cu mult.11Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.12Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală13și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător.14Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat.15Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl,16dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat[1]. (Ex 34:34)17Iar Domnul este Duhul[2], și acolo unde este Duhul Domnului este libertate.18Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând[3] slava Domnului ca într‑o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul.
1Elkezdjük-e ismét ajánlgatni magunkat? Vagy talán szükségünk van, mint némelyeknek, ajánlólevelekre hozzátok vagy tőletek?2A mi levelünk ti vagytok, szívünkbe írva, amelyet ismer és olvas minden ember.3Mert nyilvánvaló, hogy Krisztusnak a mi szolgálatunk által szerzett levele vagytok, nem tintával, hanem az élő Isten Lelkével írva, nem kőtáblákra, hanem a szívnek hústábláira.
Az ó és az új szövetség szolgálatának dicsősége
4Ilyen bizodalmunk Krisztus által van Isten iránt.5Nem mintha önmagunktól volnánk alkalmasak, magunknak tulajdonítva valamit, ellenkezőleg a mi alkalmas voltunk Istentől van,6aki alkalmassá tett minket arra, hogy új szövetség szolgái legyünk, nem a betűé, hanem a Léleké, mert a betű megöl, a Lélek pedig megelevenít.7Ha pedig a halálnak betűkkel kövekbe vésett szolgálata dicsőséges volt, úgyhogy Izrael fiai nem is nézhettek Mózes arcára, arcának mulandó dicsősége miatt,8hogyne volna még inkább dicsőséges a Lélek szolgálata?9Mert ha a kárhoztatás szolgálata dicsőséges, mennyivel inkább dicsőséges az igazság szolgálata?10Sőt az egykor dicsőített, már nem is dicsőséges, az őt felülmúló dicsőség miatt.11Mert ha dicsőséges a mulandó, sokkal inkább dicsőséges a maradandó.12Mivel tehát ilyen reménységünk van, nagy nyíltsággal szólunk.13És nem úgy, mint Mózes, aki leplet borított arcára, hogy ne lássák Izrael fiai mulandó dicsőségének végét.14De értelmük eltompult. Mert ugyanaz a lepel mind e mai napig ott van felfedetlenül az Ószövetség olvasásánál, mert az csak Krisztusban tűnik el.15Sőt mindmáig, amikor csak olvassák Mózest, lepel borul szívükre,16de ha majd megtérnek az Úrhoz, akkor lehull a lepel.17Az Úr pedig Lélek, és ahol az Úr Lelke van, ott a szabadság.18Mi pedig az Úr dicsőségét mindnyájan fedetlen arccal szemléljük, az Úr Lelke által ugyanarra a képre formálódunk, dicsőségről dicsőségre.