1Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus care nu umblă potrivit firii, ci potrivit Duhului.2Într-adevăr, legea Duhului vieții în Cristos Isus te‑a[1] eliberat de legea păcatului și a morții.3Căci Dumnezeu a înfăptuit ceea ce era imposibil pentru Lege, întrucât aceasta era neputincioasă din cauza firii. Trimițându‑L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în fire,4astfel încât cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii, ci potrivit Duhului.5Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii se gândesc la lucrurile firii, însă cei ce trăiesc potrivit Duhului se gândesc la lucrurile Duhului.6Căci gândirea firii este moarte, însă gândirea Duhului este viață și pace.7Și aceasta, deoarece gândirea firii este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.8Cei ce sunt în fire nu‑I pot fi plăcuți lui Dumnezeu.9Voi însă nu sunteți în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci acesta nu este al Lui.10Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viața voastră[2], din cauza dreptății.11Și dacă Duhul Celui Ce L‑a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, atunci Cel Ce L‑a înviat pe Cristos dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuiește în voi.12Așadar, fraților, noi suntem datori, dar nu față de fire, ca să trăim potrivit firii!13Pentru că, dacă trăiți potrivit firii, veți muri, dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi.14Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.15Fiindcă voi n‑ați primit un duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci ați primit Duhul înfierii[3], prin Care strigăm: „Abba!“[4], adică „Tată!“16Duhul Însuși depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori, – moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenitori împreună cu Cristos –, dacă suferim într-adevăr împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
Slava care ne așteaptă
18Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită[5].19Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,[6]20întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus‑o, – în speranța21că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.22Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.23Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rod[7] al Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. (2 Cor 1:22; Ef 1:14)24Căci în baza acestei speranțe am fost mântuiți. Dar o speranță care se vede nu mai este speranță! Fiindcă, cine mai speră în ceea ce vede deja?!25Dacă însă sperăm în ceea ce nu vedem, atunci așteptăm cu ardoare și răbdare.26În același fel, Duhul ne ajută în neputința noastră, pentru că nu știm cum ar trebui[8] să ne rugăm, ci Duhul Însuși mijlocește cu suspine nerostite[9];27însă Cel Care cercetează inimile, cunoaște care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijlocește pentru sfinți potrivit cu voia lui Dumnezeu.
Victorie deplină prin Cel Care ne‑a iubit
28Noi știm că toate lucrează împreună[10] spre binele celor ce‑L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați potrivit cu planul Său.29Căci pe cei pe care i‑a cunoscut mai dinainte, El i‑a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, astfel încât Acesta să fie întâiul născut dintre mai mulți frați.30Și pe aceia pe care i‑a hotărât mai dinainte, i‑a și chemat; pe aceia pe care i‑a chemat, i‑a și îndreptățit; iar pe aceia pe care i‑a îndreptățit, i‑a și glorificat.31Ce vom spune deci despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?!32El, Care nu Și‑a cruțat propriul Fiu, ci L‑a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, împreună cu El, toate lucrurile?!33Cine va aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel Care‑i îndreptățește.34Cine este cel care‑i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit și Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.35Cine ne va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau persecuția, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau pericolul, sau sabia?36Așa cum este scris: „Din cauza Ta suntem dați morții toată ziua, suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.“[11] (Ps 44:22)37Însă, în toate aceste lucruri, suntem mai mult decât învingători prin Cel Care ne‑a iubit.38Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici conducătorii[12], nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,39nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă creație[13] nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru! (1 Pe 2:13)
Romani 8
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1И тъй, сега няма никакво осъждане за ония, които са в Христа Иисуса и живеят не по плът, а по дух, (Ro 5:1)2защото законът на духа, който дава живот в Христа Иисуса, ме освободи от закона на греха и на смъртта. (Ioan 6:63; Ioan 8:36; 1 Cor 15:45; 2 Cor 3:7)3Онова, което законът не можеше да извърши, понеже беше безсилен поради плътта, Бог извърши, като изпрати Своя Син в плът, подобна на плътта на греха, да се принесе в жертва за грях, и Той осъди греха в плътта, (2 Cor 5:21; Gal 3:13; Ev 7:18)4та оправданието, изисквано от закона, да се изпълни в нас, които живеем не по плът, а по дух.5Защото ония, които живеят по плът, за плътско мислят, а които живеят по дух за духовно. (Ioan 3:6; 1 Cor 2:14)6Плътското мъдруване е смърт, а духовното мъдруване – живот и мир; (Ro 6:21)7защото плътското мъдруване е вражда против Бога: на закона Божий то се не покорява, нито пък може. (Iac 4:4)8А ония, които живеят по плът, не могат да угодят Богу. (Ev 11:6)9Вие живеете не по плът, а по дух, само ако Духът Божий живее във вас. Ако пък някой няма Духа на Христа, той не е Христов. (1 Cor 3:16)10Ако ли Христос е във вас, тялото е мъртво за грях, а духът живее за правда.11Но ако Духът на Оногова, Който възкреси от мъртвите Иисуса, живее във вас, то, Който възкреси Христа от мъртвите, ще оживотвори и смъртните ви тела чрез живеещия във вас Негов Дух. (Ro 6:4)12И тъй, братя, ние не сме длъжници на плътта, та да живеем по плът; (Ro 6:7)13защото, ако живеете по плът, ще умрете; но, ако чрез духа умъртвявате деянията на тялото, ще бъдете живи, (Gal 5:19)14понеже всички, водени от Духа Божий, са синове Божии; (Gal 5:18)15защото вие не приехте духа на робство, та пак да бъдете в страх, а приехте Духа на осиновение, чрез Когото викаме: Авва, Отче! (1 Cor 2:12; Ev 2:15; 1 Ioan 4:18)16Самият Дух свидетелствува на нашия дух, че ние сме чеда Божии. (Ef 4:30)17Ако пък сме чеда, ние сме и наследници: наследници Божии, а сънаследници на Христа, и то само ако с Него страдаме, за да се и с Него прославим. (Gal 4:7)18Защото мисля, че страданията на сегашното време не са нищо в сравнение с оная слава, която ще се яви в нас. (1 Pe 4:13)19Па и тварите с нетърпение ожидат прославянето на синовете Божии, (2 Pe 3:13)20защото тварите се покориха на суетата не доброволно, а по волята на Оногова, Който ги покори,21с надежда, че и самите твари ще бъдат освободени от робството на тлението при славното освобождение на синовете Божии.22Защото знаем, че всички твари заедно стенат и се мъчат досега;23и не само те, но и ние сами, които имаме начатъците на Духа, и ние сами стенем в себе си, очаквайки осиновение – изкупване на нашето тяло. (Lu 21:28; 2 Cor 5:4; Ef 4:30; 1 Ioan 3:2)24Защото нашето спасение е в надежда. А надеждата за онова, което се вижда, не е надежда, понеже, защо ще се надява някой за нещо, което вижда? (Ev 11:1)25Кога пък се надяваме за онова, което не виждаме, с търпение го очакваме.26Също и Духът ни подкрепя в нашите немощи; защото не знаем, за какво да се помолим, както трябва, но Сам Духът ходатайствува за нас с неизказани въздишки.27А Оня, Който изпитва сърцата, знае, каква е мисълта на Духа, понеже Тоя по волята на Бога ходатайствува за светиите. (1 Sam 16:7; Ioan 14:17)28При това знаем, че на ония, които любят Бога и са призвани по Негова воля, всичко съдействува към добро; (Ef 1:4)29защото, които Той е предузнал, тях е и предопределил да бъдат сходни с образа на Сина Му, та Той да бъде първороден между многото братя. (2 Cor 3:18; Col 1:18)30А които е предопределил, тях и призвал; и които е призвал, тях и оправдал; а които е оправдал, тях и прославил. (Ro 5:9; Ro 9:24)31Какво, прочее, ще кажем на това? Ако Бог е за нас, кой ще е против нас? (Ps 55:12)32Оня, Който и собствения Си Син не пощади, а Го отдаде за всички ни, как няма да ни подари с Него и всичко? (Ioan 3:16)33Кой ще обвини избраниците Божии? Бог е, Който ги оправдава. (Is 50:9; Apo 12:10)34Кой е, който ще осъжда? Христос Иисус, Който умря, но още и възкръсна, Който е и отдясно на Бога, Който и ходатайствува за нас. (1 Ioan 2:1)35Кой ще ни отлъчи от любовта Божия: скръб ли, притеснение ли, или гонение, глад ли, или голотия, опасност ли, или меч? (2 Cor 12:10; 1 Ioan 2:28)36както е писано: „заради Тебе весден ни умъртвяват; смятат ни като овци за клане“. (Ps 43:5)37Но във всичко това одържаме преголяма победа чрез Оногова, Който ни възлюби. (1 Cor 15:57; 1 Ioan 5:5; Apo 12:11)38Защото аз съм уверен, че ни смърт, нито живот, ни Ангели, ни Власти, нито Сили, ни настояще, нито бъдеще, (Ef 6:12)39ни височина, ни дълбочина, нито друга някоя твар ще може да ни отлъчи от любовта Божия в Христа Иисуса, нашия Господ.