Revelaţia 4

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“2 Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva.3 Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului.4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur.5 Din tron ieșeau fulgere, sunete[1] și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuri[2] ale lui Dumnezeu – (Apo 1:4)6 și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate.7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară.8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel Care era, Care este și Care vine!“9 Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:11 „Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, pentru că Tu le‑ai creat pe toate și prin voia Ta ele erau și au fost create!“

Revelaţia 4

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society
1 След това погледнах, и ето, врата отворени на небето, и предишният глас, що бях чул като от тръба, която говореше с мене, каза: изкачи се тук, и ще ти покажа, какво трябва да стане след това.2 И веднага бях обзет от дух; и ето, на небето стоеше престол, и на престола седеше Някой; (Is 6:1; Ez 1:26)3 Който седеше, наглед приличаше на камък яспис и сардис, а около престола имаше и дъга, която наглед приличаше на смарагд.4 Около престола пък имаше двайсет и четири престола; а на престолите видях седнали двайсет и четири старци, облечени с бели дрехи, и на главите си имаха златни венци. (Apo 1:6; Apo 2:26; Apo 3:4; Apo 6:11; Apo 7:13)5 И от престола излизаха светкавици, гръмотевици и гласове; а пред престола горяха седем огнени светила, които са седемте Божии духове; (Zah 4:10; Apo 1:4; Apo 5:6; Apo 8:5)6 и пред престола имаше стъклено море, подобно на кристал; а сред престола и около престола – четири животни, отпред и отзад пълни с очи:7 първото животно приличаше на лъв, второто животно – на теле, третото животно имаше лице като на човек, а четвъртото животно приличаше на хвърчащ орел.8 И четирите животни имаха всяко по шест крила наоколо си, а извътре бяха пълни с очи, и без почивка денем и нощем възклицаваха: свет, свет, свет е Господ Бог Вседържител, Който е бил, Който е и Който иде. (Is 6:2; Apo 1:8)9 А когато животните въздаваха слава, чест и благодарност на Седналия на престола, на Живеещия вовеки веков,10 двайсет и четирите старци падаха пред Седналия на престола, покланяха се на Живеещия вовеки веков и полагаха венците си пред престола, казвайки:11 достоен си, Господи, да приемеш славата, честта и силата, защото Ти си сътворил всичко, и по Твоя воля всичко съществува и е сътворено.