Revelaţia 12 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Femeia și balaurul

1 În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3 În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragon^[1] mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, (Ps 74:14; Is 27:1; Ez 29:3) 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile^[2]. 7 În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războit și ei. 8 Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer. 9 Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. 10 Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând: „Acum au venit mântuirea, puterea, Împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului^[3] Său, căci acuzatorul^[4] fraților noștri a fost aruncat, a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte. (Apo 2:9; Apo 11:15) 11 Ei l‑au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte. 12 De aceea, bucurați‑vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă știe că are puțină vreme!“ 13 Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul. 14 Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi^[5], departe de fața șarpelui. 15 Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu, 16 dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură. 17 Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița seminței^[6] ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18 Apoi a stat^[7] pe țărmul mării.^[8]

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И яви се на небето голяма поличба – жена, облечена в слънце; под нозете и – месечината, а на главата и – венец от дванайсет звезди; 2 тя беше непразна и викаше от родилни болки, и се мъчеше да роди. 3 След това се яви друга поличба на небето: ето, голям червен змей със седем глави и десет рога, а на главите му – седем корони; (Apo 13:1; Apo 17:3; Apo 20:2)

Apo 13:1Apo 17:3Apo 20:2

4 опашката му повлече третината от небесните звезди и ги свали на земята. Змеят застана пред жената, която щеше да ражда, та, кога роди, да изяде детето и. 5 И тя роди мъжко дете, което ще управлява всички народи с железен жезъл; и детето и бе грабнато и занесено при Бога и престола Му. (Ps 2:9; 1 Cor 15:25; Apo 2:27)

Ps 2:91 Cor 15:25Apo 2:27

6 А жената побягна в пустинята, дето тя имаше приготвено място от Бога, за да я хранят там хиляда двеста и шейсет дена. (Apo 11:3) 7 И стана война на небето: Михаил и Ангелите му воюваха със змея, а змеят и ангелите му воюваха против тях, 8 но не устояха, и за тях се не намери вече място на небето. 9 И биде свален големият змей, древният змей, наричан дявол и сатана, който мами цялата вселена – свален на земята, а заедно с него бидоха свалени и ангелите му. (Lu 10:18) 10 И чух на небето висок глас да говори: сега настана спасението и силата и царството на нашия Бог и властта на Неговия престол, понеже е свален клеветникът на братята ни, който ги клеветеше пред нашия Бог денем и нощем. (Zah 3:1) 11 Те го победиха с кръвта на Агнеца и със словото на своето свидетелство, и не милееха за душата си дори до смърт. (Ro 8:37) 12 Затова веселете се, небеса, и вие, които обитавате в тях! Горко вам, които населявате земята и морето, защото дяволът е слязъл при вас с голям гняв, като знае, че му остава малко време. (Is 49:13) 13 А когато змеят видя, че е свален на земята, подгони жената, която бе родила мъжкото дете. 14 И дадоха се на жената две крила на голям орел, за да хвърчи в пустинята на своето място, дето се храни през време, времена и половин време, далеч от лицето на змията. 15 И змията изпусна от устата си подир жената вода като река, за да я отвлече с реката. 16 Но земята помогна на жената; и отвори земята устата си и погълна реката, която змеят бе изпуснал из устата си. 17 И разлюти се змеят против жената и отиде да води война с останалите от семето и, които пазят Божиите заповеди и имат свидетелството на Иисуса Христа.