1Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule![1] (Ps 32:1)2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?3Lacrimile‑mi sunt hrană zi și noapte, când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“4Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu,[2] în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.5Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirile Lui.6Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului, înălțimile Hermonului, din muntele Mițar.7La vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.8Ziua, DOMNUL îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m‑ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“10Ca zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“11Suflete al meu, de ce te mâhnești și de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi pentru izbăvirea mea și pentru că este Dumnezeul meu!
Psalmi 42
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Съди ме, Боже, и застъпи се в тъжбата ми с тоя недобър народ. Избави ме от лукав и несправедлив човек,2защото Ти си Бог на моята сила. Защо си ме отхвърлил? Защо ходя натъжен от обидите на врага? (Ps 37:7)3Прати Твоята светлина и Твоята истина да ме водят и да ме доведат на Твоята света планина и в Твоите обиталища. (2 Sam 15:25)4И ще се приближа до Божия жертвеник, до Бога на радостта и на моето веселие, и на гусли ще Те славя, Боже, Боже мой!5Защо униваш, душо моя, и защо се смущаваш? Уповавай се на Бога, защото още ще славя Него, моя Спасител и моя Бог. (Ps 41:6)