1DOAMNE, nu mă mai mustra în mânia Ta și nu mă mai disciplina în furia Ta!2Căci săgețile Tale m‑au străpuns, mâna Ta a coborât asupra mea.3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea; sunt prea grele pentru mine.5Rănile mele duhnesc, putrezesc, din cauza nebuniei mele.6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu!8Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.9Stăpâne, știi toate dorințele mele, iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiați mie stau deoparte.12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele; cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu și toată ziua urzesc numai înșelătorii.13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut care nu‑și deschide gura!14Am ajuns ca omul care nu aude și a cărui gură nu mai are răspuns.15Totuși, nădăjduiesc în Tine, DOAMNE! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“17Chiar acum sunt gata să mă împiedic, iar durerea mă însoțește întotdeauna.18Îmi mărturisesc nelegiuirea; păcatul meu mă frământă.19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață[1], și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.20Cei ce răsplătesc binele cu rău mi se opun, când eu urmăresc binele.21Nu mă părăsi, DOAMNE! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!22Vino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea!
1-2Рекох си: ще пазя пътищата си, за да не сгреша с езика си, ще обуздавам устата си, додето нечестивият е пред мене. (1 Cro 16:42; Ps 140:3)3Бях ням и безгласен, и мълчах дори за доброто; и скръбта ми се усили. (Ps 107:14)4Пламна сърцето ми в мене, огън се разгоря в мислите ми; заговорих с езика си: (Fapte 17:16)5кажи ми, Господи, моя край, и какво е числото на моите дни, за да зная, какъв е векът ми. (Ro 13:11)6Ето, Ти си ми дал дни колкото педя, и векът ми е като нищо пред Тебе. Наистина, пълна суета е всеки човек, който живее. (Ps 89:6; Ps 143:4)7Наистина, човек ходи като привидение; напразно се лута, събира и не знае, кому ще се падне то. (Iov 8:9; Ier 17:11; Lu 12:20)8И сега какво да очаквам, Господи? надеждата ми е на Тебе.9Избави ме от всичките ми беззакония, не ме предавай на безумния за охулване.10Станах ням, не си отварям устата, защото Ти направи това. (Mat 11:5)11Отклони от мене Твоите удари, аз изчезвам от Твоята поразяваща ръка.12Ако чрез изобличения наказваш човека за престъпления, то неговата хубост ще се развали като от молци. Тъй всеки човек е суетен! (Is 51:8)13Чуй, Господи, молитвата ми и дай ухо на моите вопли, не бъди безмълвен към моите сълзи, защото съм странник у Тебе и пришълец, както и всичките ми отци. (1 Cro 29:15; 2 Cor 5:6; Filip 3:20; Ev 11:13)14Отстъпи от мене, за да мога да се подкрепя, преди да замина и да ме няма вече.