de la Biblica1Lăudați‑L pe DOMNUL![1] Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea[2] Lui!2Cine poate spune toate isprăvile DOMNULUI? Cine poate vesti toată lauda Sa?3Ferice de cei care păzesc ce este drept și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.4Adu‑Ți aminte de mine, DOAMNE, în bunăvoința Ta față de poporul Tău! Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.6Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.7În timp ce erau în Egipt, părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale; nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie[3]. (1 Re 9:26; Iona 2:5)8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său, ca să‑Și descopere puterea.9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat; apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor, fără ca vreunul din ei să scape.12Atunci I‑au crezut cuvintele și I‑au cântat laudă.13Dar au uitat curând lucrările Lui; nu I‑au așteptat sfatul.14Li s‑au aprins poftele în pustie și L‑au pus la încercare[4] pe Dumnezeu în pustietate. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mat 4:1; Mar 1:13; Lu 4:2)15El le‑a îndeplinit cererea, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.16În tabără au fost geloși pe Moise și pe Aaron, cel sfințit DOMNULUI.17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan și a acoperit comunitatea lui Abiram.18Focul le‑a consumat comunitatea; flăcările i‑au mistuit pe cei răi.19La Horeb și‑au făcut un vițel și s‑au închinat chipului turnat.20Au schimbat Slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,22minuni în țara lui Ham, lucruri de temut la Marea Roșie.23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură înaintea Lui, ca să‑I abată mânia de la distrugere.24Apoi au respins țara cea plăcută; ei n‑au crezut în cuvântul Lui.25Au cârtit în corturile lor și nu au ascultat de glasul DOMNULUI.26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată[5] că îi va face să cadă în pustie,27că le va face sămânța să cadă printre neamuri și‑i va împrăștia printre alte țări.28S‑au alipit de BAAL-PEOR și au mâncat jertfe închinate morților[6].29L‑au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată și urgia s‑a oprit.31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate, din generație în generație, pe vecie.32L‑au mâniat la apele Meriba, iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[7]34Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese DOMNUL,35ci s‑au amestecat cu neamurile și s‑au deprins cu faptele acestora.36Au slujit idolilor lor, iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.38Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și al fiicelor lor, jertfindu‑i idolilor Canaanului, și au spurcat țara din cauza sângelui.39S‑au întinat prin faptele lor și s‑au prostituat prin lucrările lor.40Atunci s‑a aprins mânia DOMNULUI împotriva poporului Său și Și‑a urât moștenirea.41I‑a dat pe mâna neamurilor și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.42Dușmanii lor i‑au asuprit și au fost umiliți sub mâna lor.43El i‑a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.44El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele.45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui. I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale46și a făcut ca aceștia să capete milă din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.47DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne! Strânge‑ne dintre neamuri ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt și să ne fălim aducându‑Ți laudă.48Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Tot poporul să zică: „Amin!“ Lăudați‑L pe DOMNUL!
1Славете Господа, защото е благ, защото е вечна милостта Му! (Jdt 16:1)2Тъй да кажат избавените от Господа, които Той избави от вража ръка (Ps 105:10)3и събра от страните, от изток и запад, от север и от морето.4Те скитаха в пустинята по безлюден път и не намираха населен град; (Ev 11:9; Ev 11:37; Ev 13:14)5търпяха глад и жажда, душата им чезнеше в тях.6Но в скръбта си викнаха към Господа, и Той ги избави от техните неволи (Ps 21:6)7и ги поведе по правия път, за да вървят към населен град.8Да славят Господа за милостта Му и за чудните Му дела към синовете човешки:9защото Той насити жадна душа и душа гладна изпълни с блага. (Ps 33:11; Ps 144:15)10Те седяха в тъма и смъртна сянка, оковани с тъга и желязо; (Iov 36:8)11защото се не покоряваха на думите Божии и нехаеха за волята на Всевишния.12Той смири тяхното сърце с мъки; те се препънаха, и нямаше кой да им помогне. (2 Re 14:26)13Тогава в скръбта си викнаха към Господа, и Той ги спаси от неволите им;14изведе ги от тъмата и смъртната сянка и разкъса оковите им.15Да славят Господа за милостта Му и за чудните Му дела към синовете човешки;16защото Той строши медните порти и сломи железните заворки. (Ps 115:7; Is 45:2; Naum 1:13)17Безразсъдните страдаха заради беззаконните си пътища и за неправдите си;18от всяка храна се отвръщаше душата им, и те се приближаваха към вратата на смъртта. (Iov 33:20)19Тогава в скръбта си викнаха към Господа, и Той ги спаси от неволите им;20прати Своето слово, изцели ги и ги избави от техните гробове. (Wis 16:12)21Да славят Господа за милостта Му и за чудните Му дела към синовете човешки!22Да Му принасят хвалебна жертва и да разгласят делата Му с пение! (Ps 49:14; Ps 115:8)23Ония, които тръгват по море на кораби, които имат работа в големите води –24виждат делата на Господа и чудесата Му в дълбините: (Sir 43:26)25Той каже – и настава бурен вятър и високо издига морските вълни; (Iona 1:4; Mat 8:24)26възлизат до небесата, слизат до бездната; душата им чезне в неволя;27те се въртят, политат като пияни, и всичката им мъдрост изчезва. (Is 29:14; Ez 7:26)28Тогава в скръбта си викнаха към Господа, и Той ги изведе из неволите им.29Той превръща бурята в тишина, и вълните замлъкват. (Mat 14:32)30И се радват, че те са утихнали, и Той ги довежда на желаното пристанище.31Да славят Господа за милостта Му и за чудните Му дела към синовете човешки!32Да Го възхвалят в събранието народно и да Го славят в сбора на старейшините!33Той превръща реки в пустиня, и водни извори – в суша,34земя плодородна – в солница, за нещастие на тия, които живеят на нея. (1 Re 17:1; Ioel 1:10)35Той превръща пустиня в езеро, и сухоземица – във водни извори; (Is 41:18)36и заселва там гладни, и те строят град за живеене;37засяват ниви, насаждат лозя, които им принасят обилни плодове.38Той ги благославя, и те се твърде размножават, и добитъкът им Той не намалява.39Те намаляха и изнемогнаха от угнетение, неволя и скръб, – (Ps 43:5)40Той излива безчестие над князете и ги оставя да скитат в пустинята, дето няма пътища. (Iov 12:21)41А бедния извлича от неволя, и умножава рода му като овче стадо. (1 Sam 2:8)42Праведните виждат това и се радват, а всяко нечестие затуля устата си. (Iov 5:16; Iov 22:19)43Който е мъдър, ще забележи това и ще разбере милостта Господня. (Deut 32:29; Ier 9:12)