1Isus a ieșit de acolo și a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L‑au urmat. (Mat 13:54; Lu 4:16)2Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învățătură în sinagogă. Mulți, când Îl auzeau, erau uimiți și ziceau: „De unde Îi vin Acestuia aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta care I‑a fost dată și cum de se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?3Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei[1] și fratele lui Iacov, al lui Iose[2], al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui nu sunt oare aici, printre noi?“ Și astfel ei se poticneau în El.4Isus însă le‑a zis: „Un profet nu este fără onoare[3] decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.“5Și n‑a putut să facă acolo nicio minune, în afară de faptul că Și‑a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i‑a vindecat.
Trimiterea celor doisprezece
6Și era uimit de necredința lor.,; Isus străbătea satele de jur‑împrejur, dând învățătură. (Mat 10:1; Mat 10:9; Lu 9:1)7El i‑a chemat pe cei doisprezece și a început să‑i trimită doi câte doi, dându‑le autoritate asupra duhurilor necurate.8Le‑a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici monede de bronz la brâu,9ci să se încalțe cu sandale, dar să nu‑și ia două cămăși[4].10El le‑a mai zis: „În orice casă intrați, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela.11Și dacă în vreun loc nu vă vor primi și nu vă vor asculta, scuturați‑vă praful de sub picioare când ieșiți de acolo, drept mărturie împotriva lor!“12Ei au plecat și au predicat că toți trebuie să se pocăiască.13Alungau mulți demoni și pe mulți bolnavi îi ungeau cu ulei de măsline și îi vindecau.
Ioan Botezătorul decapitat
14Regele[5] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[6]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ (Mat 14:1; Lu 9:7)15Alții ziceau: „Este Ilie!“, iar alții ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeți!“16Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, pe care l‑am decapitat, a fost înviat!“17Căci Irod însuși, după ce a trimis să pună mâna pe Ioan, l‑a legat în închisoare din cauza Irodiadei[7], soția lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, (Lu 3:1)18iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu‑ți este permis s‑o ai pe soția fratelui tău!“[8] (Lev 18:16; Lev 20:21)19Irodiada îl dușmănea pe Ioan și voia să‑l omoare, dar nu putea,20pentru că Irod se temea de Ioan, știindu‑l un bărbat drept și sfânt, și îl proteja. Când îl asculta, stătea mult pe gânduri[9]; totuși, îl asculta cu plăcere.21A venit însă o zi potrivită, când Irod, la sărbătorirea zilei sale de naștere, a dat un ospăț nobililor săi, ofițerilor și conducătorilor Galileei.22Când fiica Irodiadei[10] a intrat și a dansat, lui Irod și celor ce ședeau la masă le‑a plăcut. Regele i‑a zis atunci fetei: – Cere‑mi orice dorești și‑ți voi da!23Apoi i‑a jurat[11]: – Orice‑mi vei cere, îți voi da, până la o jumătate din regatul meu!24Ea a ieșit și a întrebat‑o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i‑a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!25Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându‑i: – Doresc să‑mi dai chiar acum, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!26Regele s‑a întristat foarte tare, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, n‑a vrut s‑o refuze.27Și regele a trimis imediat un călău, poruncindu‑i să‑i aducă pe o tavă capul lui Ioan. Acesta s‑a dus, l‑a decapitat pe Ioan în închisoare,28i‑a adus capul pe o tavă și i l‑a dat fetei, iar fata i l‑a dat mamei sale.29Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i‑au luat trupul și l‑au pus într‑un mormânt.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
30Apostolii s‑au adunat la Isus și I‑au istorisit tot ce făcuseră și tot ce‑i învățaseră pe oameni. (Mat 14:13; Lu 9:10; Ioan 6:1)31Isus le‑a zis: „Veniți cu Mine într‑un loc pustiu, doar voi singuri, și odihniți‑vă puțin!“ Căci erau mulți care veneau și plecau, iar ei n‑aveau timp nici măcar să mănânce.32Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.33Dar mulți i‑au văzut plecând și i‑au recunoscut, așa că oameni din toate cetățile au alergat pe jos până acolo și au sosit înaintea lor.34Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni și I s‑a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n‑au păstor.[12] Și a început să‑i învețe multe lucruri. (Num 27:17; 1 Re 22:17; 2 Cro 18:16; Zah 10:2)35Când ora era deja târzie, ucenicii Lui s‑au apropiat de El și I‑au zis: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie.36Lasă mulțimile să se ducă prin cătunele și satele dimprejur, ca să‑și cumpere ceva de mâncare.37Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: – Dați‑le voi să mănânce! Ei L‑au întrebat: – Să ne ducem să cumpărăm pâine de două sute de denari[13] și să le dăm să mănânce?38Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Duceți‑vă și vedeți! După ce au aflat, I‑au răspuns: – Cinci pâini și doi pești.39Atunci le‑a poruncit să‑i așeze[14] pe toți pe iarba verde, în grupuri. (Mar 2:15)40Și ei s‑au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.41El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor ca să le așeze înaintea lor. De asemenea, a împărțit tuturor și cei doi pești.42Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat.43Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimituri și cu resturile de la pești.44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
45Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenicii Lui să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, în timp ce El va lăsa mulțimea să plece. (Mat 14:22; Ioan 6:16)46După ce Și‑a luat rămas bun de la ei, S‑a dus pe munte să Se roage.47Când s‑a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar El Se afla singur pe țărm.48A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții[15], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă alături de ei[16]. (Ex 33:19; Ex 33:22; Mar 3:1)49Când L‑au văzut umblând pe mare, au crezut că este o stafie și au țipat,50pentru că toți s‑au speriat când L‑au văzut. Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“51După ce S‑a urcat la ei în barcă, vântul a încetat. Și tare se mai minunau în ei înșiși,52căci nu înțeleseseră ce s‑a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret
53După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret, și au ancorat acolo. (Mat 14:34)54Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L‑au recunoscut.55Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să‑i aducă pe paturi, pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că Se află Isus.56Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și‑L rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți cei care se atingeau de El erau vindecați.
Marcu 6
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Оттам Той излезе и дойде в отечеството Си; а учениците Му Го следваха. (Mat 13:54; Lu 4:16)2Като настана събота, Той захвана да поучава в синагогата; и мнозина, които слушаха, с учудване говореха: откъде у Него това? Каква е тая мъдрост, която Му е дадена, че се вършат такива чудеса чрез ръцете Му? (Mat 7:28; Mar 1:27)3Не е ли Той дърводелецът, Марииният син, брат на Иакова, Иосия, Иуда и Симона? И не са ли тук между нас сестрите Му? И падаха в съблазън поради Него. (Mat 13:55; Lu 4:22; Ioan 6:42)4А Иисус им казваше: пророк не бива без почит, освен в отечеството си, между сродници и у дома си. (Ier 12:6; Mat 13:57; Lu 4:24; Ioan 4:44)5И не можеше да извърши там никакво чудо; само малцина болни изцери, като възложи ръце върху им.6И се чудеше на неверието им. И ходеше по околните села и поучаваше. (Mat 9:35)7Като повика дванайсетте, начена да ги разпраща по двама, и им даде власт над нечистите духове. (Mat 10:1; Lu 9:1)8И им заповяда, нищо да не взимат за по път, освен една тояга: ни торба, ни хляб, ни пари в пояса,9но да се обуват в прости обуща и да не обличат две дрехи.10И рече им: ако някъде влезете в къща, оставайте в нея, докато си отидете оттам.11И ако някои не ви приемат, нито ви послушат, като излизате оттам, отърсете праха от нозете си, за свидетелство срещу тях. Истина ви казвам: по-леко ще бъде на Содом и Гомора в съдния ден, отколкото на оня град. (Mat 10:14; Lu 9:5; Fapte 13:51; Fapte 18:6)12Те тръгнаха и проповядваха покаяние;13изгонваха много бесове, и мнозина болни помазваха с елей, и ги изцеряваха. (Iac 5:14)14Цар Ирод чу за Иисуса (понеже името Му стана известно) и казваше: Иоан Кръстител е възкръснал от мъртвите, та затова стават чудеса чрез него. (Mat 14:1; Lu 9:7)15Други казваха: това е Илия; а други: пророк е, или като един от пророците.16А Ирод, като чу, каза: това е Иоан, когото аз обезглавих; той е възкръснал от мъртвите.17Защото сам Ирод бе проводил да хванат Иоана и го свърза в тъмницата, зарад Иродиада, жена на брата му Филипа, понеже се бе оженил за нея. (Lu 3:19)18Защото Иоан говореше на Ирода: не ти е позволено да водиш братовата си жена. (Lev 18:16; Lev 20:21)19А Иродиада го мразеше и искаше да го убие; ала не можеше.20Защото Ирод се страхуваше от Иоана, като знаеше, че той е мъж праведен и свет, и го пазеше; много работи вършеше от послушание към него, и с приятност го слушаше. (Mat 21:26)21И като дойде сгоден ден, когато Ирод, по случай рождения си ден, даваше гощавка на своите велможи, воеводи и на стареите галилейски,22дъщерята Иродиадина влезе, игра и у годи на Ирода и на сътрапезниците му. Царят каза на девойката: искай от мене, каквото щеш и ще ти дам.23И закле и се: каквото и да поискаш от мене, ще ти дам, – дори и половината си царство.24А тя излезе и попита майка си: какво да искам? Тя отговори: главата на Иоана Кръстителя.25И тозчас влезе бързешком при царя, поиска и рече: искам още сега да ми дадеш на блюдо главата на Иоана Кръстителя.26Царят се натъжи, но заради клетвата и сътрапезниците си не иска да и откаже.27И веднага, като изпрати оръженосец, царят заповяда да донесат главата му.28А той отиде, отсече му главата в тъмницата и я донесе на блюдо, та я даде на девойката, а девойката я даде на майка си.29Учениците му, като чуха, дойдоха и дигнаха тялото му, та го погребаха.30И събраха се апостолите при Иисуса, та Му разказаха всичко, и какво са извършили, и на що са поучавали. (Lu 9:10)31Той им каза: дойдете сами в уединено място и си починете малко. Защото мнозина дохождаха и отхождаха, тъй че и да ядат нямаше кога.32И отидоха с кораб в уединено място насаме. (Mat 14:13; Lu 9:10)33Народът видя, как те заминаваха, и познаха Го мнозина; и пешком се стекоха там от всички градове, изпревариха ги, и се събраха при Него.34Иисус, като излезе, видя множество народ и се смили над тях, защото бяха като овци, които нямат пастир; и захвана да ги поучава много. (Mat 9:36)35И понеже времето бе вече много напреднало, учениците Му се приближават до Него и казват: тук мястото е пусто, и вече е късно;36разпусни ги, за да отидат в околните колиби и села и си купят хляб, понеже няма какво да ядат.37Той им отговори и рече: дайте им вие да ядат. А те Му казват: нима да идем да купим за двеста динария хляб и да им дадем да ядат?38А Той ги попита: колко хляба имате? идете и вижте. Като узнаха, казаха: пет хляба и две риби. (Mat 14:17; Lu 9:13; Ioan 6:9)39Тогава им заповяда да насядат всички по зелената трева на купчини, на купчини.40И насядаха на лехи, на лехи по сто и по петдесет.41Той взе петте хляба и двете риби и, като погледна към небето, благослови и разчупи хлябовете, и даде на учениците Си, за да им ги наслагат; също и двете риби раздели на всички.42И ядоха всички, и се наситиха.43И дигнаха къшеи хляб и остатъциот рибите дванайсет пълни коша.44А ония, които ядоха хлябовете, бяха до пет хиляди мъже.45И веднага накара учениците Си да влязат в кораба и да минат пред Него насреща към Витсаида, докле Той разпусне народа.46И като се отдели от тях, отиде на планината, за да се помоли. (Mat 14:23)47Привечер корабът беше сред морето, а Той самичък на сушата. (Ioan 6:16)48И ги видя да се измъчват при плаването, понеже им беше противен вятърът; а около четвърта стража през нощта приближи се до тях, като ходеше по морето, и искаше да ги отмине.49Като Го видяха да ходи по морето, те помислиха, че това е привидение, и извикаха;50защото всички Го видяха и се смутиха. Той веднага заговори с тях и им рече: дерзайте! Аз съм, не бойте се!51И влезе при тях в кораба; и вятърът утихна. И те извънредно се слисаха и чудеха в себе си.52Защото не бяха се вразумили от чудото с хлябовете, понеже сърцето им се беше вкаменило. (Mar 8:18)53И като преплуваха, пристигнаха в земята Генисаретска, и пристанаха на брега. (Mat 14:34)54Когато излязоха от кораба, жителите веднага, като Го познаха,55бързо обиколиха цялата оная околност и захванаха на носилки да донасят болните там, дето чуваха, че се намира Той. (Mat 4:24)56И където и да влизаше Той, в села ли, в градове, или в колиби, навсякъде поставяха болните по тържищата и Го молеха, да се допрат поне до полата на дрехата Му; и колкото души се допираха до Него, изцеряваха се.