1Într‑una din zile, în timp ce Isus dădea învățătură poporului în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, (Mat 21:23; Mar 11:27)2și L‑au întrebat, zicând: – Spune‑ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți‑a dat această autoritate?3Isus, răspunzând, le‑a zis: – Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți‑Mi:4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?5Ei însă discutau între ei, zicând: – Dacă vom răspunde: „Din cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l‑ați crezut?“,6iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.7Așa că I‑au răspuns că ei nu știu de unde era.8Atunci Isus le‑a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda viticultorilor
9Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: – Un om a plantat o vie[1], a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie pentru un timp îndelungat. (Is 5:1; Mat 21:33; Mar 12:1)10La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să‑i dea din rodul viei. Viticultorii însă l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale.11Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l‑au bătut și, după ce l‑au umilit, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale.12A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l‑au rănit și l‑au alungat.13Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“14Dar viticultorii, când l‑au văzut, și‑au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să‑l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!“15Și l‑au scos afară din vie și l‑au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei?16El va veni și‑i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora. Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: – Să nu se întâmple așa!17Dar El, uitându‑Se la ei, a zis: – Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris: „Piatra pe care au respins‑o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului.“[2]? (Ps 118:22)18Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.19Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.
Tributul datorat Cezarului
20Atunci L‑au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vorba și să‑L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. (Mat 22:15; Mar 12:13)21Aceștia L‑au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și‑i înveți pe oameni ce este drept, că nu ai în vedere fața oamenilor,[3] ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul.22Se cuvine să plătim tribut Cezarului[4] sau nu? (Lu 2:1)23El însă, observând viclenia lor, le‑a zis:24– Arătați‑Mi un denar[5]! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: – Ale Cezarului. (Lu 7:41)25El le‑a zis: – Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![6] (Lu 20:24)26Astfel, ei n‑au putut să‑L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27Apoi s‑au apropiat niște saduchei[7], care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat: (Mat 22:23; Mar 12:18; Fapte 23:8)28– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș[8] fratelui său.“[9] (Deut 25:5)29Erau deci șapte frați. Primul, după ce și‑a luat o soție, a murit fără să aibă copii.30Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și acesta a murit fără să aibă copii.31Al treilea a luat‑o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n‑au lăsat în urmă copii și au murit.32La urmă, a murit și femeia.33Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!34Isus le‑a zis: – Oamenii[10] veacului acestuia se însoară și se mărită,35dar cei care au fost considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită,36căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.37Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov[11]. (Ex 3:6)38El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.39Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: – Învățătorule, bine ai zis!40Căci nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
41Însă El i‑a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? (Mat 22:41; Mar 12:35)42Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I‑a zis Domnului meu[12]: «Șezi la dreapta Mea, (Ps 110:1)43până‑i voi pune pe dușmanii Tăi scăunaș[13] pentru picioarele Tale!»“[14] (2 Cro 9:18; Ps 110:1)44Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci cum este El fiul lui?
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
45Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: (Mat 23:1; Mar 12:38)46„Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese.47Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Luca 20
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1В един от ония дни, когато Той поучаваше народа в храма и благовестеше, застанаха първосвещениците и книжниците със стареите (Mat 21:23; Mar 11:27)2и Му рекоха: кажи ни, с каква власт вършиш това, или кой Ти е дал тая власт?3Той им отговори и рече: ще ви попитам и Аз една дума, и ми кажете:4кръщението Иоаново от небето ли беше, или от човеците?5А те, размишлявайки помежду си, казваха: ако речем от небето, ще каже: а защо му не повярвахте?6Ако ли речем, от човеците, целият народ ще ни избие с камъни, понеже е уверен, че Иоан бе пророк. (Mat 14:5)7И отговориха: не знаем, откъде беше.8Иисус им рече: и Аз ви не казвам, с каква власт върша това.9И почна да говори към народа тая притча: един човек насади лозе и го даде на лозари, и си отиде за дълго време; (Is 5:1; Ier 2:21; Mat 21:33; Mar 12:1)10и на времето си изпрати при лозарите един слуга, за да му дадат от плодовете на лозето; но лозарите, като го набиха, отпратиха го празен.11Изпрати и друг слуга; но те и него, като набиха и унизиха, отпратиха празен.12Изпрати и трети; но те и него изпонараниха и изпъдиха.13Тогава господарят на лозето рече: какво да сторя? Ще изпратя моя обичан син; може би, като го видят, ще се засрамят.14Но лозарите, като го видяха, размишляваха помежду си, казвайки: този е наследникът; хайде да го убием, за да стане наследството му наше. (Ev 1:2)15И като го изведоха вън от лозето, убиха го. Какво, прочее, ще им направи господарят на лозето? (Ev 13:12)16Ще дойде и ще погуби тия лозари и ще даде лозето на други. А ония, като чуха това, рекоха: дано не бъде!17Но Той, като ги погледна, рече: тогава що значи писаното: „камъкът, който отхвърлиха зидарите, той стана глава на ъгъла“? (Ps 117:2; Is 28:16; Mat 21:42; Mar 12:10; Fapte 4:11; Ro 9:33; 1 Pe 2:6)18Всеки, който падне върху тоя камък, ще се разбие; а върху когото падне, ще го смаже.19И в тоя час първосвещениците и книжниците поискаха да турят ръка на Него, понеже разбраха, че Той за тях каза тая притча, ала се побояха от народа.20И като Го следяха, изпратиха съгледвачи, които, преструвайки се за праведни, да Го уловят в някоя дума, та да Го предадат на началството и властта управителева. (Mat 22:15; Mar 12:13)21И Го запитаха, думайки: Учителю, знаем, че право говориш и учиш и не гледаш на лице, но истински поучаваш на път Божий;22позволено ли е нам да даваме данък кесарю, или не?23А Той, като разбра лукавството им, рече им: що Ме изкушавате?24Покажете Ми един динарий: чий образ и надпис има? Те отговориха: на кесаря.25Той им рече: отдайте, прочее, кесаревото кесарю, а Божието Богу. (Mat 17:27; Mat 22:21; Ro 13:7)26И не можаха да Го уловят с дума пред народа, почудиха се на отговора Му и млъкнаха.27Тогава дойдоха някои от садукеите, които твърдят, че няма възкресение, и Го попитаха, казвайки: (Mat 22:23; Mar 12:18; Fapte 23:8)28Учителю, Моисей ни е написал: ако някой женен умре бездетен, неговият брат да вземе жена му и да въздигне потомство на брата си; (Deut 25:5)29имаше, прочее, седем братя, и първият, след като взе жена, умря бездетен;30тая жена взе вторият; и той умря бездетен;31взе я третият, – тъй също и всички седмина, и умряха, без да оставят деца;32след всички умря и жената;33и тъй, при възкресението кому от тях ще бъде тя жена? понеже и седмината я имаха за жена.34Иисус им отговори и рече: чедата на тоя свят се женят и се мъжат;35но ония, които се сподобиха да получат оня свят и възкресението от мъртвите, нито се женят, нито се мъжат,36и да умрат вече не могат, понеже са равни на Ангели и, бидейки синове на възкресението, са синове Божии.37А че мъртвите ще възкръснат, и Моисей го каза при къпината, когато нарече Господа Бог Авраамов, и Бог Исааков, и Бог Иаковов. (Ex 3:6; Ex 3:16; Mat 22:32; Mar 12:26)38Но Той не е Бог на мъртви, а на живи, защото у Него всички са живи.39На това някои от книжниците рекоха: Учителю, добре каза.40И не смееха вече да Го питат за нищо. А Той им рече: (Mat 22:42; Mar 12:35)41как казват, че Христос е син Давидов?42А сам Давид казва в книгата на псалмите: „рече Господ Господу моему: седи от дясната Ми страна, (Ps 109:1; Mat 22:44)43докле туря Твоите врагове подножие на нозете Ти“.44И тъй, Давид Го нарича Господ; как тогава Той му е син?45И когато целият народ слушаше, Той каза на учениците Си:46пазете се от книжниците, които обичат да ходят пременени и обичат поздрави по тържищата, предни седалища в синагогите и първи места по гощавките, (Mat 23:6; Mar 12:38; Lu 11:43)47които изпояждат домовете на вдовиците и лицемерно дълго се молят; те ще получат по-тежка присъда.