1În anul morții regelui Uzia, L‑am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron înalt și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul[1].2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau.3Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oștirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“4Ușorii[2] și pragurile s‑au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s‑a umplut de fum.5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L‑au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!“6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care‑l luase cu cleștele de pe altar.7Mi‑a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți‑a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.“8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? Eu am zis: – Iată‑mă! Trimite‑mă!9El a zis: – Du‑te și spune‑i acestui popor: „Să auziți cu auzul,[3] dar să nu înțelegeți și să priviți cu privirea,[4] dar să nu pricepeți!“10Împietrește[5] inima acestui popor! Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează‑le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să fie vindecați!11Atunci am întrebat: – Până când, Stăpâne? El mi‑a răspuns: – Până când cetățile vor fi prefăcute în ruină și vor fi lipsite de locuitori, până când casele vor rămâne goale, iar ogoarele devastate și pustii;12până când DOMNUL îi va trimite pe toți departe, iar țara va rămâne în întregime părăsită.13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea, aceasta va fi pustiită din nou. Dar așa cum unui terebint sau unui stejar îi rămâne buturuga atunci când este tăiat, tot așa sămânța sfântă va fi ca o buturugă în țară.
Isaia 6
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1В годината, когато умря цар Озия, аз видях Господа, седнал на престол висок и издигнат, и полите на одеждите Му пълнеха целия храм. (Ex 24:10; 2 Cro 26:23; Ioan 12:41)2Около Него стояха серафими; всякой от тях имаше по шест крила: с две всеки закриваше лицето си, и с две закриваше нозете си, и с две летеше.3И викаха един към други и думаха: свет, свет, свет е Господ Саваот! цяла земя е пълна с Неговата слава! (Lu 1:49; Apo 3:7; Apo 4:8)4И разклати се горнището на вратите от гласа на викащите, и домът се напълни с дим. (Ez 10:4)5И казах: горко ми! загинах! защото съм човек с нечисти уста, и живея сред народ също с нечисти уста, – и очите ми видяха Царя, Господа Саваота. (Ex 30:20; Deut 5:25; Jud 13:22)6Тогава прилетя до мене един от серафимите с разпален в ръка въглен, що бе взел с клещи от жертвеника, (Ev 13:10)7докосна се до устата ми и рече: ето, това се докосна до устата ти – и твоето беззаконие се отне от тебе, грехът ти се очисти. (Ier 1:9)8И чух гласа на Господа, Който казваше: кого да проводя? и кой ще отиде заради Нас? И аз казах: ето ме, проводи мене. (1 Tim 3:1)9Тогава Той рече: иди и кажи на тоя народ: с уши ще чуете, и не ще разумеете, и с очи ще гледате – и не ще видите. (Ier 5:21; Mat 13:14; Mar 4:12; Lu 8:10; Ioan 12:14; Fapte 28:26; Ro 11:8)10Защото сърцето на тоя народ е закоравяло, и с уши тежко слушат и затворили са очите си, да не би с очи да видят, с уши да чуят и със сърце да разберат, та да се обърнат, за да ги изцеря.11И казах: за дълго ли, Господи? Той рече: докле запустеят градовете и останат без жители, и къщите без люде, и докле тая земя съвсем запустее. (2 Cro 33:11)12И Господ ще отдалечи людете, и голяма пустош ще бъде на тая земя.13И ако още остане десета част на нея и се възвърне, и тя пак ще бъде разорена; но както от теревинт и дъб, кога са и отсечени, остава коренът им, тъй светото семе ще бъде неин корен. (Is 53:10; Os 2:23; Zah 8:12; Zah 13:8)