Isaia 36 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ierusalimul, amenințat de către Sanherib

1 În al paisprezecelea an al regelui Ezechia, Sanherib^[1], împăratul Asiriei, s‑a suit împotriva tuturor cetăților fortificate ale lui Iuda și le‑a cucerit. (2 Re 18:13; 2 Cro 32:1) 2 Împăratul Asiriei l‑a trimis din Lachiș la regele Ezechia, în Ierusalim, pe Rab‑Șache^[2] cu o armată puternică. El s‑a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 3 Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s‑au dus la el. 4 Rab‑Șache le‑a zis: – Spuneți‑i lui Ezechia: „Așa vorbește marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 5 Eu spun că ‘sfat și putere pentru război’ sunt doar niște vorbe de pe buze. În cine deci te încrezi de te‑ai răsculat împotriva mea? 6 Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge și rănește mâna oricui se sprijină pe ea. Așa este Faraon, regele Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 7 Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în DOMNUL, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălțimi și altare le‑a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda și Ierusalimului: ‘Să vă închinați înaintea acestui altar!’»? 8 Vino acum, te rog, și fă o înțelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îți voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreți pentru ei. 9 Și cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnați slujitori ai stăpânului meu, când tu te încrezi în Egipt pentru care și călăreți? 10 Mai mult, m‑am suit eu oare fără DOMNUL împotriva acestei țări ca s‑o distrug? DOMNUL mi‑a zis: «Suie‑te împotriva acestei țări și distruge‑o!»“ 11 Atunci Eliachim, Șebna și Ioah i‑au răspuns lui Rab‑Șache: – Vorbește, te rugăm, robilor tăi în aramaică^[3], pentru că o înțelegem, și nu ne vorbi în iudaică^[4], în auzul poporului care este pe zid! 12 Dar Rab‑Șache a zis: – Oare, la stăpânul tău și la tine, m‑a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m‑a trimis la oamenii aceștia, care stau pe zid să‑și mănânce propriile murdării și să‑și bea propria urină împreună cu voi? 13 Atunci Rab‑Șache s‑a ridicat și a strigat cu glas tare în limba iudaică, zicând: – Ascultați cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! 14 Așa vorbește împăratul: „Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă amăgească, fiindcă nu va putea să vă elibereze! 15 Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă convingă să vă încredeți în DOMNUL, zicându‑vă: «Cu siguranță, DOMNUL ne va elibera; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 16 Nu‑l ascultați pe Ezechia, căci așa vorbește împăratul Asiriei: «Faceți pace cu mine și veniți afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea apă din puțul lui, 17 până voi veni și vă voi lua într‑o țară ca a voastră, o țară cu belșug de grâne și de must, de pâine și de vii.» 18 Nu‑l lăsați pe Ezechia să vă îndrume greșit când zice: «DOMNUL ne va elibera!» Și‑a eliberat vreunul dintre dumnezeii neamurilor țara din mâna împăratului Asiriei? 19 Unde sunt dumnezeii Hamatului și ai Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvayimului? Au eliberat ei Samaria din mâna mea? 20 Care dintre toți dumnezeii acestor țări și‑au eliberat țara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea DOMNUL să elibereze Ierusalimul din mâna mea?“ 21 Dar poporul tăcea și nu i‑a răspuns niciun cuvânt, căci porunca regelui era: „Să nu‑i răspundeți!“ 22 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Șebna și cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâșiate și i‑au spus cuvintele lui Rab‑Șache.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И в четиринайсетата година на цар Езекия, асирийският цар Сенахирим излезе против всички укрепени градове на Иудея и ги превзе. (2 Re 18:13; 2 Cro 32:1; Sir 48:20)

2 Re 18:132 Cro 32:1Sir 48:20

2 Тогава асирийският цар проводи Рабсака с голяма войска от Лахис в Иерусалим при цар Езекия; и той се спря при водопровода на горния водоем по пътя за нивата на тепавичаря. (Is 7:3) 3 И излезе при него Елиаким, Хелкиев син, началник на двореца, и писарят Севна, и летописецът Иоах, Асафов син. 4 И рече им Рабсак: кажете на Езекия: тъй казва великият цар, цар асирийски: какво е това упование, на което се ти уповаваш? 5 Аз мисля, че това са само празни думи, а за война са потребни съвет и сила: и тъй, на кого се ти уповаваш, че си се отметнал от мене? (2 Re 18:7) 6 Ето, ти мислиш да се облегнеш на Египет, на тая сломена тръст, която, ако някой се опре на нея, ще му влезе в ръката и ще я промуши. Такъв е фараонът, царят египетски, за всички, които се нему уповават. (Ez 29:6) 7 Ако ли ми кажеш: уповаваме се на Господа, нашия Бог, – то на тогова ли, чиито оброчища и жертвеници отмени Езекия и каза на Иуда и на Иерусалим: „само пред тоя жертвеник се покланяйте“? 8 И тъй, влез в съюз с моя господар, царя асирийски; – ще ти дам две хиляди коня; можеш ли си достави ездачи за тях? 9 И как искаш да накараш да отстъпи вождът, един от най-малките раби на моя господар, надявайки се на Египет, зарад колесници и коне? (2 Re 18:24) 10 Та нима без воля Господня тръгнах аз против тая земя, за да я разоря? Господ ми каза: иди против тая земя и я разори. (2 Cro 35:21) 11 Тогава Елиаким, Севна и Иоах казаха на Рабсака: говори на рабите си по арамейски, защото ние разбираме, а не ни говори по иудейски, за да чуе народът, който е на стената. (2 Cro 32:18) 12 И Рабсак рече: нима само при твоя господар и при тебе ме прати господарят ми да кажа тия думи? Не, също и при людете, които седят по стените, за да ядат с вас поганта си и да пият мочта си. 13 И стана Рабсак и извика с висок глас по иудейски и рече: чуйте думите на великия цар, асирийския цар! 14 Тъй казва царят: нека ви не мами Езекия, защото той не може ви спаси; (2 Re 18:29) 15 и нека ви не обнадеждва Езекия с Господа, думайки: „Господ ще ни спаси; тоя град няма да бъде отдаден в ръцете на царя асирийски.“ 16 Не слушайте Езекия, защото тъй говори царят асирийски: примирете се с мене и излезте пред мене, и нека всякой яде плода на лозето си и на смоковницата си, и нека всякой пие вода от своя кладенец, (2 Re 18:31) 17 докле не дойда и ви взема в такава също земя, каквато е и вашата земя, в земя на хляб и вино, в земя на плодове и лозя. 18 И тъй, да ви не мами Езекия, думайки: „Господ ще ни спаси“. Боговете на народите спасиха ли, всякой своята земя, от ръката на асирийския цар? (2 Re 18:33; Is 10:9; Is 37:12)

2 Re 18:33Is 10:9Is 37:12

19 Де са боговете на Емат и Арпад? Де са боговете на Сепарваим? Спасиха ли те Самария от моята ръка? (Num 13:22; 2 Re 17:31) 20 Кой от всички богове на тия земи спаси земята си от моята ръка? Та нима Господ ще спаси Иерусалим от моята ръка? 21 Но те мълчаха и не му отговаряха ни дума, защото от царя беше дадена повеля: не му отговаряйте. (2 Re 18:36) 22 Тогава отиде Елиаким, син Хелкиев, началник на двореца, и Севна, писарят, и Иоах, син Асафов, летописец, при Езекия, с раздрани дрехи и му предадоха думите на Рабсака.