1Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. (Mat 28:1; Mar 16:1; Lu 24:1)2A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus[1], și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ (Ioan 21:24)3Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt.4Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.5Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat.6Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,7dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat.8Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.9(Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți)[2]. (Ps 16:9; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)10Apoi ucenicii s‑au întors acasă.
Isus i Se arată Mariei Magdalena
11Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt (Mat 28:9; Mar 16:9)12și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.13Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus!14După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.15Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!16Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni[3]! (care înseamnă: „Învățătorule!“) (Ioan 1:38)17Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“18Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.
Isus li Se arată ucenicilor
19În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Mat 28:16; Mar 16:14; Lu 24:36)20Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul.21Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“22Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt!23Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“24Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“[4], nu era cu ei când a venit Isus. (Ioan 11:16)25Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul! Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!
Isus i Se arată lui Toma
26După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“27Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!28Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu!29Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!
Scopul scrierii acestei cărți
30Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.31Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți[5] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.
Ioan 20
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1В първия ден на седмицата Мария Магдалина дохожда на гроба рано, докле беше още тъмно, и вижда, че камъкът е дигнат от гроба. (Mat 28:1; Mar 16:1; Lu 24:1)2Затичва се тогава и дохожда при Симона Петра и при другия ученик, когото Иисус обичаше, и казва им: дигнали Господа от гроба, и не знаем, де са Го турили.3Тогава излезе Петър и другият ученик, и тръгнаха за гроба.4И двамата тичаха наедно; но другият ученик се затече по-бързо от Петра и пръв дойде на гроба.5И като надникна, видя, че повивките стоят; ала не влезе в гроба.6След него дохожда Симон Петър, влиза в гроба и вижда, че само повивките стоят; (Lu 24:12)7пък кърпата, която беше на главата Му, не стоеше при повивките, а – свита отделно на едно място.8Тогава влезе и другият ученик, който пръв беше дошъл на гроба, и видя, и повярва,9защото още не знаеха Писанието, че Той трябва да възкръсне от мъртвите. (Ps 15:5; Is 53:11; Iona 2:1)10Тогава учениците се върнаха пак у тях си.11А Мария стоеше при гроба отвън и плачеше. И както плачеше, надникна в гроба; (Mat 28:1; Mar 16:5)12и вижда два Ангела в бяло облекло да седят – единият при главата, а другият при нозете, дето беше лежало тялото Иисусово.13И те и казват: жено! защо плачеш? Отговори им: дигнали Господа моего, и не зная, де са Го турили.14Като рече това, обърна се назад и видя Иисуса да стои; ала не знаеше, че е Иисус. (Mat 28:9; Mar 16:9)15Иисус и казва: жено! защо плачеш? кого търсиш? Тя, мислейки, че е градинарят, каза Му: господине, ако си Го ти изнесъл, кажи ми, де си Го турил, и аз ще Го взема.16Иисус и казва: Марийо! Тя се обърна и Му рече: „Равуни!“ което значи Учителю.17Иисус и казва: не се допирай до Мене, защото още не съм възлязъл при Отца Си; но иди при братята Ми и им кажи: възлизам при Моя Отец и при вашия Отец, и при Моя Бог и вашия Бог. (Ps 21:14; Mat 28:10; Ro 8:29; Ev 2:11)18Дохожда Мария Магдалина, та обажда на учениците, че видяла Господа и че това и казал.19А вечерта в тоя ден, първи на седмицата, когато вратата на къщата, дето се бяха събрали учениците Му, стояха заключени, поради страх от иудеите, дойде Иисус, застана посред и им казва: мир вам! (Mar 16:14; Lu 24:36; Fapte 13:31; 1 Cor 15:5; 1 Cor 15:7)20И това като рече, показа им ръцете и нозете и ребрата Си. Учениците се зарадваха, като видяха Господа. (Ioan 16:22)21А Иисус пак им рече: мир вам! Както Ме Отец прати, тъй и Аз ви пращам. (Ioan 17:18)22И като рече това, духна и им казва: приемете Духа Светаго.23На които простите греховете, тям ще се простят; на които задържите, ще се задържат. (Mat 16:19; Mat 18:18)24А Тома, един от дванайсетте, наричан Близнак, не беше с тях, когато дохожда Иисус.25Другите ученици му казваха: видяхме Господа. А той им рече: ако не видя на ръцете Му белега от гвоздеите, и не туря пръста си в раните от гвоздеите, и не туря ръката си в ребрата Му, няма да повярвам. (Ioan 19:34)26След осем дена учениците Му бяха пак вкъщи, и Тома с тях. Дойде Иисус, когато вратата бяха заключени, застана посред тях и рече: мир вам!27После казва на Тома: дай си пръста тук, и виж ръцете Ми; дай си ръката и тури в ребрата Ми; и не бъди невярващ, а вярващ.28Отговори Тома и Му рече: Господ мой и Бог мой!29Иисус му казва: Тома, ти повярва, защото Ме видя; блажени, които не са видели, и са повярвали. (2 Cor 5:7; 1 Pe 1:8)30И много други чудеса направи Иисус пред учениците Си, за които не е писано в тая книга. (Ioan 21:25)31А това е написано, за да повярвате, че Иисус е Христос, Син Божий, и като вярвате, да имате живот в Неговото име. (Ioan 3:15; Ro 15:4)