Ieremia 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Necredincioasa Israel

1 El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui, iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat, se va mai întoarce acesta la ea? N‑ar fi chiar și țara aceea pângărită? Și tu, care te‑ai prostituat cu mulți amanți, să te mai întorci la Mine? zice DOMNUL. 2 Ridică‑ți ochii spre înălțimile pleșuve și privește: este vreun loc unde nu te‑ai prostituat? Stăteai pe drumuri pentru ei, precum arabul în pustie. Ai pângărit țara prin necurățiile tale și cu răutatea ta. 3 Chiar dacă ploile au fost oprite și ploaia târzie^[1] a lipsit, totuși ți‑ai păstrat înfățișarea de prostituată și ai refuzat să te rușinezi. 4 Acum, nu‑i așa, strigi la Mine: «Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele! 5 Își va ține El mânia pe vecie? O va păstra El pentru totdeauna?» Iată, așa ai vorbit, dar tot sporești în a săvârși răul.“ 6 În zilele regelui Iosia, DOMNUL mi‑a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‑a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s‑a prostituat acolo. 7 Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s‑a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8 Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am izgonit‑o și i‑am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a temut, ci s‑a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9 Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându‑se cu piatra și cu lemnul. 10 Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice DOMNUL.“

Chemare la pocăință

11 DOMNUL mi‑a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată în comparație cu necredincioasa Iuda. 12 Du‑te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune: «Întoarce‑te, necredincioasă Israel, zice DOMNUL. Nu Mă voi mai uita încruntat la voi, căci Eu sunt îndurător, zice DOMNUL, și nu țin mânie pe vecie. 13 Numai recunoaște‑ți nelegiuirea, recunoaște că te‑ai răzvrătit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul tău, că ți‑ai irosit timpul cu dumnezeii străini, sub orice copac verde, și nu ai ascultat de glasul Meu, zice DOMNUL. 14 Întoarceți‑vă, fii răzvrătiți, zice DOMNUL, căci Eu vă sunt Stăpân.^[2] Eu vă voi lua, pe unul dintr‑o cetate, pe doi dintr‑o familie, și vă voi conduce în Sion. 15 Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16 În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară, zice DOMNUL, nu veți mai vorbi de Chivotul Legământului DOMNULUI. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu‑și va mai aminti de el, nimănui nu‑i va lipsi și nici nu vor face un altul. 17 În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul DOMNULUI. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele DOMNULUI și nu‑și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele. 18 În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună din țara de nord, în țara pe care am dat‑o drept moștenire părinților voștri. 19 Îmi spuneam: ‘O, cum te voi pune^[3] în numărul fiilor Mei și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută, cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’ Mă gândeam că Mă vei numi Tată și nu te vei mai abate de la a Mă urma. 20 Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei, tot așa Mi‑ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel, zice DOMNUL.»“ 21 Un vuiet se aude pe înălțimile pleșuve: sunt plânsetele rugăciunilor fiilor lui Israel, din cauză că și‑au pervertit căile și L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor. 22 „Întoarceți‑vă, copii răzvrătiți, și vă voi vindeca necredincioșiile!“ „Iată‑ne, venim la Tine, căci Tu ești DOMNUL, Dumnezeul nostru! 23 Într-adevăr, altarele de pe dealuri și idolii de pe munții cei mulți sunt o minciună! Într-adevăr, numai în DOMNUL, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel! 24 Din tinerețea noastră, Lucrul Rușinos^[4] a devorat rodul muncii părinților noștri – turmele și cirezile lor, fiii și fiicele lor. 25 Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne acoperim cu umilirea noastră. Căci am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul nostru, atât noi, cât și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua aceasta, și nu am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Казват: ако мъж напусне жена си, и тя го остави и стане жена на друг мъж, може ли тя да се върне при него? Не ще ли с това да се оскверни оная земя? А ти с мнозина любовници блудствува, – и при все туй върни се при Мене, казва Господ. (Deut 24:4) 2 Дигни очи към оброчищата и разгледай, де не са блудствували с тебе? По пътища седеше ти заради тях като арабин в пустиня, и оскверни земята с твоя блуд и с твоето лукавство. (Ez 16:24) 3 Заради това бидоха спрени дъждовете и нема късен дъжд; но ти имаше чело на блудница, – изгуби срама. 4 Не ще ли викаш отсега към Мене: Отче, Ти беше наставник на младостта ми! (Ez 16:43; Mat 6:9) 5 Нима Той винаги ще бъде в гняв? и нима вечно ще го задържа в Себе Си? Ето, що говориш ти, а вършиш зло и в него успяваш. 6 Господ ми рече в дните на цар Иосия: видя ли ти, що върши отстъпницата, дъщерята Израилева? Тя ходи на всяка висока планина и под всяко клонесто дърво, и там блудствува. (Ier 2:20) 7 И след като тя вършеше всичко това, Аз казвах: върни се при Мене; но тя се не върна; и видя това вероломната и сестра Иудея. (Ez 16:46; Ez 23:2) 8 И видях, че, когато заради всички прелюбодейства на отстъпницата, дъщерята Израилева, Аз я напуснах и и дадох разводно писмо, вероломната и сестра, Иудея, не се побоя, а отиде и сама блудствува. (Ez 23:11) 9 И с явно блудодейство тя оскверни земята, и прелюбодействуваше с камък и с дърво. (Ier 2:27) 10 Но при все това вероломната и сестра Иудея не се обърна към Мене от все сърце, а само присторено, каза Господ. 11 И рече ми Господ: отстъпницата, дъщерята Израилева, излезе по-права, нежели вероломна Иудея. (Ez 16:52) 12 Иди прогласи тия думи към север и речи: върни се, отстъпнице, дъще Израилева, казва Господ. Аз не ще излея върху вас Моя гняв; защото Аз съм милостив, казва Господ, – няма вечно да негодувам. (Ex 34:6; Is 31:6; Ioel 2:13; Zah 1:3)

Ex 34:6Is 31:6Ioel 2:13Zah 1:3

13 Признай само вината си: защото ти отстъпи от твоя Господ Бог и разпътствува с чужди под всяко клонесто дърво, а Моя глас не слушахте, казва Господ. (Is 57:5) 14 Върнете се, деца отстъпници, казва Господ, защото Аз се съчетах с вас, и ще взема от вас по едного от град и по двама от племе и ще ви заведа на Сион. (Is 31:6) 15 И ще ви дам по сърце Си пастири, които ще ви пасат със знание и благоразумие. (Ier 23:4) 16 И кога се размножите и станете многоплодни по земята, тогава, казва Господ, не ще говорят вече: „ковчегът на завета Господен“; той и наум не ще им дойде, и не ще си спомнят за него, нито ще дохождат при него, нито пък ще го има вече. 17 В него време ще нарекат Иерусалим престол на Господа; и всички народи заради името Господне ще се съберат в Иерусалим и няма вече да постъпват по упорството на лошото си сърце. (Is 2:2) 18 В ония дни Иудиният дом ще дойде при Израилевия дом, и ще дойдат заедно из северната земя в земята, която Аз дадох за наследство на отците ви. (Ier 31:8; Os 1:11) 19 И казвах Аз: как да те причисля към децата и да ти дам желаната земя, най-прекрасното наследство на много народи? И рекох: ти ще Ме наричаш твой отец и не ще отстъпиш от Мене. (Ps 86:4; Is 60:4) 20 Но, наистина, както жена вероломно изневерява на съпруга си, тъй вероломно постъпихте с Мене вие, доме Израилев, казва Господ. (Ier 2:8) 21 Чува се глас по оброчищата, жален плач на Израилевите синове, задето те извратиха своя път, забравиха Господа, своя Бог. 22 Върнете се, размирни деца: Аз ще изцеря вашето непокорство. – Ето, ние идем при Тебе, защото Ти си Господ, Бог наш. (Os 3:5) 23 Наистина, напразно се надяваме на хълмовете и на многото планини; наистина, в нашия Господ Бог е Израилевото спасение! (Ps 120:1) 24 От младините ни тая гнусота унищожаваше трудовете на нашите бащи, овците и воловете им, синовете и дъщерите им. (Os 4:19) 25 Ние лежим в своя срам, и нашият срам ни покрива, защото грешихме пред нашия Господ Бог, – ние и бащите ни, от младините ни и до тоя ден, – и не слушахме гласа на Господа, нашия Бог. (Ier 14:7)