1Șarpele era mai viclean[1] decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? (Gen 2:25)2Femeia i‑a răspuns șarpelui: – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină,3dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“4Dar șarpele i‑a zis femeii: – Sigur nu veți muri!5Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu[2], cunoscând binele și răul.6Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere[3] pentru ochi și că pomul era de dorit[4] ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. (Gen 2:9)7Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori.8Ei au auzit glasul[5] DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea[6] zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină. (Gen 1:2)9Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești?10El a răspuns: – Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns.11El a zis: – Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci?12Omul a răspuns: – Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.13Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat.14DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.15Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța[7] ta și sămânța ei. Sămânța ei îți[8] va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“16Femeii i‑a zis: „Voi face ca durerile nașterii[9] să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.[10]“17Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale.18Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului.19Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“20Adam i‑a pus soției sale numele Eva[11], pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.21DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat.22Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“23Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis[12] pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.24După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.
Genesa 3
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Змията беше най-хитра от всички полски зверове, които Господ Бог създаде. И рече тя на жената: истина ли каза Бог, да не ядете от никое дърво в рая? (Wis 2:24)2Жената отговори на змията: плодове от дърветата можем да ядем,3само за плодовете на дървото, що е посред рая, рече Бог: не яжте от тях и не се докосвайте до тях, за да не умрете.4Тогава змията рече на жената: не, няма да умрете; (Ioan 8:44; 2 Cor 11:3)5но Бог знае, че в деня, в който вкусите от тях, ще ви се отворят очите, и ще бъдете като богове, знаещи добро и зло.6Видя жената, че дървото е добро заядене и че е приятно за очите и многожелано, защото дава знание, взе от плодоветему и яде, па даде и на мъжа си, та яде и той. (1 Tim 2:14; Sir 25:26)7Тогава се отвориха очите на двамата, и разбраха, че са голи, па съшиха смокинени листи и си направиха препасници. (Gen 2:25; Apo 3:17)8И чуха гласа на Господа Бога, когато ходеше низ рая по дневната хладина, искриха се Адам и жена му от лицето на Господа Бога между райските дървета. (Ps 137:6; Amos 9:2)9И извика Господ Бог на Адама и му рече: (Адаме,) где си?10Той каза: чух гласа Ти в рая, и ме достраша, защото съм гол, и се скрих.11И рече (Бог): кой ти каза, че си гол? Да не би да си ял от дървото, от което ти забраних да ядеш? (Gen 2:17)12Адам отговори: жената, която мидаде Ти – тя ми даде от дървото, и аз ядох.13Тогава Господ Бог рече на жената: защо си сторила това? Жената отговори: змията ме прелъсти, и аз ядох. (2 Cor 11:3)14И рече Господ Бог на змията: загдето си сторила това, проклета да си между всички животни и всички полски зверове; ти ще се влачиш по корема си и ще ядеш прах през всички дни на живота си; (Ps 71:9)15и ще всея вражда между тебе и жената, и между твоето семе и нейното семе; то ще те поразява в главата, а ти ще го жилиш в петата. (Gen 14:18; Gen 22:9; Ps 22:1; Ps 70:1; Ps 111:1; Ps 111:2; Ps 111:4; Zah 6:13; Zah 12:10; Ioan 3:14)16На жената рече: ще умножа и преумножа скръбта ти, кога си бременна; с болки ще раждаш деца; и към мъжа си ще тегнеш, и той ще господарува над тебе. (1 Cor 14:34)17А на Адама рече: загдето си послушал гласа на жена си и си ял от дървото, за което ти заповядах, като казах: не яж от него, – проклета да е земята поради тебе; с мъка ще се храниш от нея през всички дни на живота си; (Gen 4:12; Gen 5:29)18тръне и бодили ще ти ражда тя; и щесе храниш с полска трева;19с пот на лицето си ще ядеш хляба си, докле се върнеш в земята, от която си взет; защото пръст си и в пръст ще се върнеш. (Ps 127:2; Ecl 12:7)20И даде Адам на жена си име Ева[1], защото тя стана майка на всички живеещи.21И направи Господ Бог на Адама ина жена му кожени дрехи, с които ги облече.22И рече Господ Бог: ето, Адам стана като един от Нас да познава добро и зло; и сега – да не простре ръка да вземе от дървото на живота, та, като вкуси, да заживее вечно. (Gen 1:27; Gen 2:9; 1 Ioan 5:7)23Тогава Господ Бог го изпъди от Едемската градина, да обработва земята, от която бе взет.24И изгони Адама, и постави на изток при Едемската градина Херувим и пламенен меч, що се обръщаше, за да пазят пътя към дървото на живота.