1Când a sosit ziua Cincizecimii[1], erau cu toții la un loc. (Lev 23:15; Deut 16:16)2Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic[2] și a umplut toată casa în care ședeau ei. (Ez 37:9; Ez 37:14; Ioan 3:8; Ioan 20:22)3Li s‑au arătat niște limbi ca de foc[3], care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.[4] (Ex 3:2; Ex 19:18)4Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.5În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer.6Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑se acolo propria sa limbă.7Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?!8Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu‑se propria noastră limbă în care ne‑am născut?!9Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia[5],10din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena[6], vizitatori din Roma,11iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“12Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“13Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“
Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii
14Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbit astfel: – Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele!15Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi[7], (Fapte 9:1)16ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:17„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om.[8] Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea[9] viziuni, iar bătrânii voștri vor avea[10] vise!18Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile și vor profeți.19Voi face minuni sus în cer și semne jos pe pământ, sânge, foc și coloane de fum.20Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.21Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“[11] (Ioel 2:28)22Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,23pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege[12]!24Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerile[13] morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea.25Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!26De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba[14]! Mai mult, trupul meu va locui în speranță, (Ps 16:9)27căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților[15] și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.28Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“[16] (Ps 16:8)29Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta.30Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui[17], (2 Sam 7:12; Ps 132:11)31deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea.32Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori.33Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți.34Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice: „Domnul I‑a zis Domnului meu[18]: «Șezi la dreapta Mea, (Ps 110:1)35până‑i voi pune pe dușmanii Tăi scăunaș[19] pentru picioarele Tale!»“[20] (2 Cro 9:18; Ps 110:1)36Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristos[21] pe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi!37Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: – Bărbați, fraților, ce să facem?38Petru le‑a răspuns: – Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos[22] spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt! (Mat 28:19; Fapte 1:1; Fapte 19:4)39Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru!40Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând: – Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații corupte!41Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor.
Părtășia credincioșilor
42Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.43Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne.44Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun.45Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare.46În fiecare zi continuau să se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii,47Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.
Faptele Apostolilor 2
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Когато настана ден Петдесетница, те всички в единомислие бяха заедно. (Lev 23:16; Deut 16:9)2И внезапно биде шум от небето, като че идеше силен вятър, и напълни цялата къща, дето седяха. (Mat 3:11; Fapte 1:5; Fapte 11:15; Fapte 19:6)3И явиха им се езици, като че огнени, които се разделяха, и се спряха по един на всекиго от тях.4И всички се изпълниха с Дух Светий, и наченаха да говорят на други езици, според както Духът им даваше да изговарят. (Mar 16:17; 1 Cor 12:10; 1 Cor 12:28)5А в Иерусалим се намираха иудеи, човеци набожни, от всеки народ под небето.6Когато стана тоя шум, събра се много народ и се слиса, защото всеки ги слушаше да приказват на неговия говор.7И всички се чудеха и маеха, думайки помежду си: тия, които говорят, не са ли всички галилейци?8А как слушаме всички своя си роден говор?9Ние – партяни и мидяни, еламити и жители на Месопотамия, Иудея и Кападокия, на Понт и Асия,10на Фригия и Памфилия, на Египет и Ливийските страни, съседни на Кириния, и дошлите от Рим, както иудеи, тъй и прозелити[1],11критяни и араби, – как слушаме тях да говорят на наши езици за великите Божии дела?12Всички бяха смаяни и в недоумение думаха един другиму: какво ли ще е това?13А други се присмиваха и думаха: със сладко вино са се напили.14Тогава Петър се изправи с единайсетте, издигна глас и почна да им говори: мъже иудеи и вие всички, които живеете в Иерусалим! Нека ви бъде известно това, и внимавайте на думите ми:15тия не са пияни, както вие мислите, защото е трети час през деня;16но това е реченото чрез пророк Иоиля:17„и ето, в последните дни, казва Бог, ще излея от Моя Дух върху всяка плът; синовете ви и дъщерите ви ще пророчествуват; младежите ви ще виждат видения, а старците ви ще сънуват сънища; (Is 44:3; Ioel 2:28; Zah 12:10; Ioan 7:39; Fapte 11:28; Fapte 16:9; Fapte 21:9)18и в ония дни върху рабите Ми и рабините Ми ще излея от Моя Дух, и ще пророчествуват.19И ще покажа чудеса горе в небесата и личби долу на земята, кръв и огън, дим и пушек.20Слънцето ще се превърне в тъмнина, и месечината – в кръв, преди да настъпи великият и славен ден Господен.21И тогава всеки, който, призове името Господне, ще се спаси“. (Ioel 2:32; Ro 10:13)22Мъже израилтяни! Изслушайте тия думи: Иисуса Назорея, Мъж, засвидетелствуван пред вас от Бога със сили, чудеса и личби, що ги Бог стори чрез Него между вас, както и сами знаете,23Него, по определената воля и предведение Божие предаден, вие хванахте и, след като приковахте с ръце на беззаконници, Го убихте;24но Бог Го възкреси, като освободи от родилните болки на смъртта, понеже тя не можеше да Го удържи. (Ioan 10:18; Fapte 3:15; Fapte 4:10)25Защото Давид казва за Него: „винаги виждах пред себе си Господа, защото Той е от дясната ми страна, за да се не поклатя.26Затова се възрадва сърцето ми, и се възвесели езикът ми; а още и плътта ми ще почива в надежда.27Защото Ти не ще оставиш душата ми в ада и не ще допуснеш Твоя светия да види тление.28Ти ми си дал да позная пътищата на живота; Ти ще ме изпълниш с радост чрез лицето Си“. (Ps 15:5)29Мъже братя! Нека е позволено да ви кажа смело за патриарх Давида, че той и умря и биде погребан, и гробът му е у нас и доднес. (1 Re 2:10; Fapte 13:36)30А бидейки пророк и знаейки, че Бог му беше с клетва обещал от плода на чреслата му да въздигне по плът Христа и да Го постави на престола му, (2 Sam 7:12; 2 Sam 7:19; 2 Sam 23:2; Ps 131:3; Lu 1:69)31предвидя и каза за възкресението на Христа, че душата Му не бе оставена в ада, и плътта Му не видя тление. (Ps 15:5; Fapte 13:37)32Тогова Иисуса Бог възкреси, на което всички ние сме свидетели. (Ioan 15:27; Fapte 3:15)33И така, Той, след като биде възнесен с Божията десница и прие от Отца обещанието на Светаго Духа, изля това, що вие сега виждате и чувате. (Ioan 14:16)34Защото Давид не възлезе на небесата; но сам говори: „рече Господ Господу моему: седи от дясната Ми страна, (Ps 109:1; Mat 22:44)35докле туря Твоите врагове подножие на нозете Ти“.36И тъй, нека наздраво знае целият дом Израилев, че Тогова Иисуса, Когото вие разпнахте, Бог направи Господ и Христос. (Mat 28:18)37Като чуха това, на сърце им стана умилно, и казаха на Петра и на другите апостоли: какво да направим, мъже братя?38А Петър им рече: покайте се, и всеки от вас да се кръсти в името на Иисуса Христа, за прошка на греховете; и ще приемете дара на Светаго Духа.39Защото за вас е обещанието, за вашите деца и за всички далечни, които би призовал Господ, Бог наш. (Ier 31:34; Fapte 3:25)40И с много други думи свидетелствуваше и ги приканваше, думайки: спасявайте се от тоя опак род.41И тъй, които приеха на драго сърце думите му, кръстиха се; и се присъединиха в оня ден около три хиляди души.42И постоянствуваха в учението на апостолите, в общуването, в хлеболомението и в молитвите.43Страх обзе всяка душа, защото много чудеса и личби ставаха чрез апостолите в Иерусалим.44А всички вярващи бяха заедно, и всичко им беше общо; (Fapte 4:32)45продаваха имоти и стока и разделяха ги между всички, всекиму според нуждата.46И всеки ден единодушно престояваха в храма и, преломявайки по къщите хляб, хранеха се с весело и чисто сърце, (Lu 24:53; Fapte 20:11)47като хвалеха Бога и като бяха обични на целия народ. А Господ всекидневно прибавяше към църквата такива, които се спасяваха. (Fapte 5:14; Fapte 11:21)