Exodul 8 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

A doua urgie: broaștele

1 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească. 2 Dacă refuzi să‑l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște. 3 Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat. 4 Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“ 5 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului.»“ 6 Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului. 7 Dar magicienii^[1] au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului. (Gen 41:8) 8 După aceea Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Rugați‑vă DOMNULUI să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să‑I aducă jertfe DOMNULUI. 9 Moise i‑a răspuns lui Faraon: – Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil. 10 El a zis: – Mâine. – Moise a răspuns: – Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni ca DOMNUL, Dumnezeul nostru. 11 Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil. 12 Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către DOMNUL cu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon. 13 DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri. 14 Ei le‑au adunat grămezi și țara s‑a împuțit. 15 Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietrit^[2] inima, după cum spusese DOMNUL, și nu i‑a ascultat. (Ex 4:21)

A treia urgie: țânțarii

16 Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțari^[3] în toată țara Egiptului.»“ 17 Ei au făcut întocmai: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s‑a transformat în țânțari. 18 Magicienii^[4] au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale. (Gen 41:8) 19 Atunci magicienii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s‑a împietrit^[5] și nu i‑a ascultat, după cum spusese DOMNUL. (Ex 4:1)

A patra urgie: muștele

20 După aceea, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească. 21 Căci, dacă nu‑Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care aceștia locuiesc se vor umple de roiuri de muște. 22 Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen^[6], unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt DOMNUL în mijlocul țării. (Gen 45:10; Gen 45:18; Ex 9:26) 23 Astfel, voi face o deosebire^[7] între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“ 24 DOMNUL a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște. 25 Atunci Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Duceți‑vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară. 26 Dar Moise a răspuns: – Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre? 27 Vom merge cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune. 28 Faraon a zis: – Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați‑vă pentru mine! 29 Moise i‑a răspuns: – Iată, ies de la tine și mă voi ruga DOMNULUI ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe DOMNULUI! 30 Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI. 31 DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una. 32 Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietrit^[8] inima și n‑a lăsat poporul să plece. (Ex 4:21)

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 И рече Господ на Моисея: иди при фараона и му кажи: тъй казва Господ: пусни Моя народ, за да Ми извърши служба; (Ex 5:1; Ex 7:16) 2 а ако се не съгласиш да го пуснеш, ето, Аз ще поразя цялата ти област с жаби: 3 и реката ще загъмжи от жаби, и те ще излязат и ще влязат в твоята къща, и в твоята спалня, и в леглото ти, и в къщите на твоите служители и на твоя народ, и в пещите ти, и в нощвите ти; 4 и върху тебе и върху твоя народ, и върху всичките ти служители ще полазят жаби. 5 И рече Господ на Моисея: кажи на (брата си) Аарона: простри си ръката с тоягата си върху реките, върху потоците и върху езерата, и изведи жаби по Египетската земя. (Ex 7:19) 6 Аарон простря ръката си върху египетските води (и изведе жаби); и жабите излязоха, та покриха Египетската земя. (Ps 77:21; Ps 104:31) 7 Но и влъхвите (египетски) сториха същото с магиите си: изведоха жаби по Египетската земя. (Wis 17:7) 8 Тогава фараонът повика Моисея и Аарона и рече: помолете се (за мене) на Господа да премахне жабите от мене и от народа ми, и аз ще пусна израилския народ да принесе жертва Господу. (Ex 10:16; 1 Re 13:6) 9 Моисей рече на фараона: определи ми сам, кога да се помоля за тебе, за твоите служители и за твоя народ, за да се махнат жабите от тебе, (от твоя народ,) от къщите ти, и да останат само в реката. 10 Той рече: утре. Моисей отговори: ще бъде според думата ти, та да познаеш, че няма друг като Господа, нашия Бог; (Ex 9:14; Ex 15:11) 11 и ще се отдръпнат жабите от тебе, от къщите ти (и от нивите), и от служителите ти, и от народа ти; само в реката ще останат. 12 Моисей и Аарон излязоха от фараона, и Моисей се помоли на Господа за жабите, които Той бе напратил върху фараона. 13 И стори Господ според думите на Моисея: жабите измряха в къщите, по дворовете и по нивите (им); 14 и събраха ги на купища, и земята се осмърди. 15 Като видя фараонът, че настана облекчение, ожесточи сърцето си, и ги не послуша, както бе казал Господ. (Ex 4:21; Ro 2:4) 16 Тогава Господ рече на Моисея: кажи на Аарона: простри (с ръка) тоягата си и удари земната пръст, и (мушици ще нападнат по човеци, по добитък и на фараона, и в къщата му и по служителите му, всичката земна пръст) ще стане на мушици по цялата Египетска земя. 17 Така те и сториха: Аарон си простря ръката с тоягата си, удари земната пръст, и се явиха мушици по човеци и по добитък. Всичката земна пръст стана на мушици по цялата Египетска земя. (Ps 104:31) 18 Помъчиха се тъй също и влъхвите да произведат мушици с магиите си, ала не можаха. И мушиците бяха по човеци и по добитък. 19 Тогава влъхвите рекоха на фараона: това е пръст Божий. Но фараоновото сърце се ожесточи, и той ги не послуша, както и бе казал Господ. (Ps 63:10; Mat 12:28; Lu 11:20)

Ps 63:10Mat 12:28Lu 11:20

20 И рече Господ на Моисея: стани утре рано и се яви пред лицето на фараона. Ето, той ще отиде при водата, и ти му кажи: тъй казва Господ: пусни Моя народ, за да Ми извърши служба (в пустинята); 21 ако пък не пуснеш народа Ми, ето, Аз ще напратя върху тебе и върху твоите служители, и върху твоя народ и в твоите къщи песи мухи, и ще се напълнят къщите на египтяни и самата земя, на която живеят, с песи мухи; 22 и оня ден ще отделя земя Гесем, в която живее Моят народ, и там не ще има песи мухи, за да познаеш, че Аз съм Господ (Бог) на (цялата) земя; (Ex 9:26) 23 Аз ще поставя различие между Моя народ и твоя народ. Тая личба утре ще стане (на земята). 24 Тъй и направи Господ: налетяха много песи мухи във фараоновата къща, и в къщите на служителите му, и по цялата Египетска земя: земята гинеше от песите мухи. (Ps 104:31; Wis 16:9) 25 Тогава фараонът повика Моисея и Аарона и рече: идете, принесете в тая земя жертва на (Господа) вашия Бог. 26 Но Моисей рече: не можем стори това, защото жертвоприношението ни на Господа, нашия Бог, е гнусно за египтяни: ако вземем да принасяме гнусна за египтяни жертва пред очите им, не ще ли ни убият с камъни? (Gen 43:32; Gen 46:34) 27 Ние ще отидем в пустинята, на три дни път, и ще принесем жертва на Господа, нашия Бог, както ни каже (Господ). (Ex 3:18) 28 И отговори фараонът: ще ви пусна да принесете в пустинята жертва на Господа, вашия Бог, но само не отивайте далеч; помолете се за мене (на Господа). (1 Re 13:6; Fapte 8:24) 29 Моисей рече: ето, аз си отивам от тебе и ще се помоля на Господа (Бога), и песите мухи ще се махнат утре от фараона, и от служителите му, и от народа му; стига само фараонът да престане да ни мами, като не пуска народа да принесе жертва Господу. 30 Отиде си Моисей от фараона и се помоли на Господа. 31 И Господ направи според думата на Моисея и премахна песите мухи от фараона, от служителите му и от народа му; не остана нито една. (Ex 10:19; Ex 14:28) 32 Но и тоя път фараонът ожесточи сърцето си и не пусна народа.