Sărbătoarea Azimelor și răscumpărarea întâilor născuți
1DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând:2„Sfințește[1] pentru Mine orice întâi născut, care este băiat, dintre fiii lui Israel. Primul rod al pântecului, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu.“3Moise a zis poporului: „Aduceți‑vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa robilor, pentru că DOMNUL v‑a scos de acolo cu mână puternică. Să nu se mănânce pâine dospită.4Astăzi ieșiți, în luna Abib[2].5Când DOMNUL te va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților, țară pe care El a jurat părinților tăi că ți‑o va da, – o țară în care curge lapte și miere –, să ții această slujbă în luna aceasta.6Șapte zile să mănânci azime, iar în a șaptea zi să fie o sărbătoare în cinstea DOMNULUI.7Timp de șapte zile să se mănânce azime. Să nu se vadă la tine pâine dospită și niciun fel de aluat să nu fie văzut pe întreg teritoriul tău.8Să istorisești copilului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut DOMNUL pentru mine când am ieșit din Egipt.»9Să fie pentru tine ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca Legea DOMNULUI să fie pe buzele tale. Căci cu mână puternică te‑a scos DOMNUL din Egipt.10Să ții această hotărâre la vremea ei, în fiecare an.11Când DOMNUL te va duce în țara canaaniților, așa cum ți‑a jurat ție și părinților tăi, și ți‑o va da,12să închini DOMNULUI pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie ai DOMNULUI și anume fiecare mascul.13Dar orice întâi născut al măgăriței să‑l răscumperi cu un miel[3], iar dacă nu‑l răscumperi, să‑i frângi gâtul[4]. De asemenea, să răscumperi pe fiecare întâi născut dintre fiii tăi.14Și când fiul tău te va întreba într‑o bună zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să‑i răspunzi: «DOMNUL ne‑a scos cu mână puternică din Egipt, din casa robilor.15Când Faraon s‑a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, DOMNUL i‑a ucis pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfesc DOMNULUI primul mascul al fiecărui animal și răscumpăr pe fiecare întâi născut dintre fiii mei.16Aceasta să‑ți fie ca un semn pe mână și ca niște bentițe între ochi[5], căci DOMNUL ne‑a scos cu mână puternică din Egipt.»“ (Ex 13:1; Ex 13:11; Deut 6:4; Deut 11:13)
Trecerea Mării Roșii
17Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i‑a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Să nu cumva ca poporul, văzând războiul, să‑i pară rău și să se întoarcă în Egipt.“18Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându‑l să ocolească pe drumul spre pustie, către Marea Roșie[6]. Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru război. (Ex 10:19)19Moise a luat cu el oasele lui Iosif, care‑i pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“[7] (Gen 50:25)20Ei au plecat din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiei.21Ca să‑i conducă pe drum, DOMNUL a mers înaintea lor într‑un stâlp de nor ziua și într‑un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât și noaptea.22Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopții nu se depărta dinaintea poporului.
Exodul 13
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1И рече Господ на Моисея, като каза:2посвети Ми всяко първородно, което разтваря всяка утроба синовете Израилеви, от човек до добитък, (защото) Мои са те. (Ex 22:29; Ex 34:19; Lev 27:26; Num 3:13; Num 8:17; Lu 2:23)3И рече Моисей на народа: помнете тоя ден, в който излязохте от Египет, от дома на робството, защото със силна ръка ви изведе Господ оттам, и не яжте квасно: (Ex 23:1)4днес излизате в месец авив[1].5И когато те въведе Господ (Бог твой) в земята на хананейци и хетейци, аморейци, евейци и иевусейци, (гергесейци и ферезейци,) за която Той се кле на твоите отци, че ще ти я даде – земя, дето тече мед и мляко, – извършвай тая служба в тоя месец. (Gen 15:7; Gen 15:18; Gen 17:8)6Седем дена яж безквасен хляб, и в седмия ден да бъде празник Господу.7Безквасен хляб да ядеш седем дена, и да се не намира у тебе квасен хляб, и ни в едно твое място да се не намира у тебе квасно. (1 Cor 5:8)8В оня ден извести на сина си и кажи: туй е заради онова, което Господ (Бог) ми направи, когато излязох от Египет. (Ex 12:26)9И това да ти бъде знак на ръката ти и спомен пред очите ти, та законът Господен да бъде в устата ти; защото със силна ръка те изведе Господ (Бог) от Египет, (Deut 6:8; Deut 11:18)10Изпълнявай тая наредба в определеното време всяка година. (Ex 12:14)11И кога те въведе Господ (Бог твой) в земята Ханаанска, както Той се кле на тебе и на отците ти, и ти я даде, – (Gen 15:18)12отделяй Господу всяко (мъжко), което отваря утроба, и всяко първородно мъжко от добитъка, който имаш, (посвещавай) Господу. (Ex 13:2)13А всяко от ослите, което отваря (утроба), заменяй с агне; ако пък не го замениш, откупи го; и всяко първородно човеческо от синовете ти откупувай. (Ex 34:20; Num 3:46)14И кога отпосле те попита син ти и рече: що е това? ти му кажи: със силна ръка ни изведе Господ от Египет, от дома на робството; (Ex 12:26)15защото, когато фараонът се противеше да ни пусне, Господ умъртви всички първородни в Египетската земя, от първородно човеческо до първородно от добитъка, – затова аз принасям в жертва Господу всичко мъжко, отварящо утроба, а всеки първороден от моите синове откупувам; (Ex 4:23; Ex 12:29)16и това да бъде като знак на ръката ти и вместо превръзка над очите ти; защото със силна ръка ни изведе Господ от Египет. (Deut 6:8)17А когато фараонът пусна народа, Бог го не поведе по пътя на Филистимската земя, понеже е близък; защото Бог рече: да не би народът да се разкае, като види война, и да се върне в Египет. (1 Cor 10:13)18И Бог поведе народа по околен път през пустинята към Червено море. И синовете Израилеви въоръжени излязоха от Египетската земя. (Ps 77:21)19И взе Моисей със себе си костите на Иосифа, защото (Иосиф) с клетва бе заклел синовете Израилеви, казвайки: Бог ще ви споходи, и вие изнесете със себе си костите ми оттука. (Gen 50:25; Ios 24:32)20И потеглиха (синовете Израилеви) от Сокхот и се разположиха на стан в Етам, в края на пустинята. (Num 33:6)21А Господ вървеше пред тях дене в облачен стълб, като им показваше пътя, а ноще в огнен стълб, като им светеше, та да вървят и дене и ноще. (Ex 14:19; Num 14:14; Deut 1:33; Deut 4:37; Ne 9:19; Ps 77:14; Ps 104:35)22И облачният стълб се не отлъчваше дене, нито огненият стълб ноще от лицето на (целия) народ.