1Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe –2deci, vă rog fierbinte ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să‑mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s‑o arăt față de unii care cred că noi umblăm potrivit firii!3Fiindcă noi, deși umblăm în fire, nu ne luptăm potrivit firii.4Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele5și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos.6Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină.7Voi vă uitați la înfățișare.[1] Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi.8Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne‑a dat‑o pentru zidirea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu‑mi va fi rușine,9ca să nu par ca și cum v‑aș înspăimânta prin scrisorile mele.10Căci el spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar când vine el însuși,[2] este slab și cuvântul lui este disprețuit.“11Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvânt prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți.12Căci noi nu îndrăznim să ne numărăm printre unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă pe ei înșiși, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși prin ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți.13Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limita ariei de lucru pe care ne‑a împărțit‑o Dumnezeu de a ajunge chiar și până la voi.14Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n‑am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am și ajuns până la voi cu Evanghelia lui Cristos.15Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită din belșug printre voi potrivit cu aria noastră de lucru,16ca să putem vesti Evanghelia în țările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrări făcute deja în aria de lucru a altuia.17Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“[3] (Ier 9:24)18Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.
2 Corinteni 10
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Сам аз, Павел, смирен, кога съм лично помежду ви, а смел спрямо вас, кога съм далеч, убеждавам ви с Христова кротост и благост.2Моля не ме заставяйте и кога съм при вас да прибягна към оная твърда смелост, що смятам да употребя против някои, които мислят, че ние постъпваме по плът. (2 Cor 2:17)3Защото, ако и да ходим в плът, не плътски воюваме. (1 Tim 1:18)4Оръжията на нашето воюване не са плътски, но с помощта Божия са силни да разрушават твърдини: с тях ние унищожаваме замисли, (Ier 1:10; 2 Cor 6:7; Ef 6:13)5и всяко превъзнасяне, що въстава срещу познанието Божие, и пленяваме всеки разум, за да бъде покорен на Христа, (1 Cor 1:19; 1 Cor 3:19)6и готови сме да накажем всяка непослушност, когато вашето послушание стане пълно.7На вънкашност ли гледате? Който е уверен в себе си, че е Христов, нека пак от себе си съди, че, както той е Христов, тъй и ние сме Христови. (Ioan 7:24)8Защото, ако би и нещо повече да се похваля с нашата власт, която ни даде Господ за ваше съзидване, а не разстройване, няма да се посрамя. (2 Cor 13:10)9Но, за да не помисли някой, че ви заплашвам с послания, –10понеже в посланията си, каже, е строг и силен, но при личното си присъствие слаб, и речта му нищо и никаква, – (2 Cor 11:6)11такъв нека знае, че каквито сме на думи в посланията си, кога отсъствуваме, такива сме и на дело, кога присъствуваме.12Защото не смеем да се броим или да се сравняваме с някои от ония, които сами се препоръчват: те не разбират, че се мерят сами със себе си и се сравняват със себе си.13Ние, обаче, не без мярка ще се похвалим, а според мярката на определения нам от Бога дял за достигане дори и до вас. (2 Cor 12:5)14Защото не като нестигнали до вас ние се напрягаме, понеже достигнахме и до вас с благовестието Христово;15ние не се хвалим без мярка с чужди трудове, но се надяваме, като расте вярата ви, да се възвеличим премного сред вас според дела ни, (Ro 15:20)16тъй че и по-далеч от вас да проповядваме Евангелието, а не да се хвалим с готовото в чужди дял.17„Който се хвали, с Господа да се хвали“. (Ier 9:24; 1 Cor 1:31)18Защото не тоя, който се сам хвали, е достоен, а оня, когото Господ хвали. (Prov 27:2; 1 Cor 4:5)