1După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod.2Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul lui DAGON[1], așezându‑l lângă acesta.3Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut că DAGON era căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. Ei l‑au luat pe DAGON și l‑au pus înapoi la locul lui.4A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut că DAGON era din nou căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. De data aceasta, capul lui DAGON și ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el.5De aceea, până în ziua aceasta, preoții lui DAGON și toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag.6Mâna DOMNULUI apăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale.7Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui DAGON, zeul nostru.“8Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? Ei au răspuns: – Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.9După ce l‑au dus acolo, mâna DOMNULUI a fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare. DOMNUL a lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân.10Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“11Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna DOMNULUI apăsa foarte greu acolo.12Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.
1 Samuel 5
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1А филистимци взеха ковчега Божий и го пренесоха от Авен-Езер в Азот. (Ios 11:22)2Взеха филистимци ковчега Божий, внесоха го в Дагоновия храм и го поставиха до Дагона. (Jud 16:23)3На другия ден, като станаха азотци рано, ето, Дагон лежи ничком на земята пред ковчега Господен. И взеха Дагона и го поставиха пак на мястото му.4На следния ден, като станаха сутринта, ето, Дагон лежи ничком на земята пред ковчега Господен; главата на Дагона и (двете му нозе и) двете му ръце (лежаха) отсечени, всяка отделно, на прага; само трупът на Дагона беше останал.5Поради това жреците Дагонови и всички, които дохождаха в капището на Дагона в Азот, не стъпват на прага Дагонов до ден днешен (а го прескачат).6И ръката Господня натегна върху азотци, и Бог ги порази и ги наказа с мъчителни нарастъци в Азот и околностите му (а вътре в страната се навъдиха мишки, и в града имаше голямо отчаяние). (1 Sam 6:5; Ps 77:21)7Като видяха това азотци, казаха: да не остане ковчегът на Бога Израилев у нас, защото тежка Му е ръката и за нас и за нашия бог Дагона.8И пратиха, та събраха при себе си всички филистимски владелци и рекоха: какво да правим с ковчега на Бога Израилев? И рекоха (гетци): нека ковчегът на Бога Израилев премине (у нас) в Гет. И изпратиха ковчега на Бога Израилев в Гет.9След като го изпратиха, ръката Господня дойде върху града и причини ужас твърде голям, и порази Господ градските жители от малък до голям, и се появиха по тях нарастъци.10И те изпратиха ковчега Божий в Аскалон. И когато ковчегът Божий дойде в Аскалон, аскалонци завикаха и казваха: донесоха при нас ковчега на Бога Израилев, за да изморят нас и народа ни. (Jud 1:18; Amos 1:8; Tef 2:4)11И пратиха, та събраха всички филистимски владелци и рекоха: отпратете ковчега на Бога Израилев; нека се върне на мястото си, за да не измори нас и народа ни. Защото по цял град имаше смъртен ужас: ръката Божия твърде натегна върху тях (откак ковчегът на Бога Израилев дойде тук).12И ония, които не умряха, бидоха поразени с нарастъци, тъй че писъкът на града се издигаше до небеса.