1 Samuel 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

David îi cruță viața lui Saul

1 Când Saul s‑a întors de la urmărirea filistenilor, l‑au înștiințat, zicând: „David se află în pustia En‑Ghedi.“ 2 Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbați aleși și a plecat în căutarea lui David și a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Țapilor Sălbatici. 3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat în ea să‑și acopere picioarele^[1]. David și oamenii lui se aflau la capătul peșterii. (Jud 3:24) 4 Oamenii lui David i‑au zis: – Iată ziua despre care ți‑a spus DOMNUL: „Iată, îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu să‑i faci ce consideri că este bine.^[2]“ David s‑a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul. 5 După aceea însă pe David l‑a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6 El le‑a zis oamenilor săi: – Să mă ferească DOMNUL să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul DOMNULUI, și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul DOMNULUI! 7 Cu aceste cuvinte David i‑a oprit pe oamenii săi și nu i‑a lăsat să‑l atace pe Saul. Apoi Saul s‑a sculat, a părăsit peștera și și‑a continuat drumul. 8 După aceea s‑a ridicat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul, zicând: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s‑a uitat în urma sa, David s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 9 Apoi David i‑a zis lui Saul: – De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să‑ți facă rău? 10 Iată, în ziua aceasta ochii tăi au văzut că DOMNUL te‑a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Mi s‑a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul DOMNULUI. 11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea! Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te‑am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de fărădelege și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să‑mi iei viața. 12 DOMNUL să judece între mine și tine și DOMNUL să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 13 Așa cum spune vechiul proverb: „Răutatea de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice? 15 DOMNUL să fie judecător și să judece între mine și tine! Să privească, să‑mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta! 16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: – Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându‑i lui David: – Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m‑ai tratat bine, chiar dacă eu te‑am tratat rău. 18 Astăzi ai dovedit bunătate față de mine pentru că, deși DOMNUL mă dăduse în mâna ta, tu nu m‑ai ucis. 19 Dacă un om își întâlnește dușmanul, oare îi dă drumul cu bine? DOMNUL să‑ți răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! 20 Acum, știu sigur că tu vei domni și că tronul lui Israel va fi al tău! 21 Jură‑mi pe DOMNUL că nu îi vei stârpi pe urmașii mei după mine și că nu îmi vei șterge numele din familia tatălui meu. 22 David i‑a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s‑au suit în fortăreață^[3]. (1 Sam 22:4)

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 След това Давид излезе оттам и живееше по безопасните места на Ен-Гади. 2 Когато Саул се върна от филистимците, обадиха му, думайки: ето, Давид е в пустиня Ен-Гади. 3 И Саул взе три хиляди отбор мъже от цял Израил и отиде да търси Давида и людете му по планините, дето живеят сърни. 4 И дойде при една овча кошара край пътя; там имаше пещера, и Саул влезе там по нужда; а Давид и людете му седяха в дъното на пещерата. 5 И казваха на Давида людете му: ето денят, за който ти говори Господ: ето, Аз ще предам твоя враг в ръцете ти, и ще сториш с него, каквото ти е угодно. Давид стана и полекичка отряза полата на Сауловата горна дреха. (1 Sam 26:8) 6 Но след това домъчня Давиду на сърце, задето той отряза полата на Сауловата дреха. 7 И рече на людете си: да ми не дава Господ да сторя това на моя господар, помазаника Господен, да туря ръка върху него, понеже той е помазаник Господен. (Ps 7:5; Ro 12:20; Ro 13:5)

Ps 7:5Ro 12:20Ro 13:5

8 И с тия думи удържа Давид людете си и не им даде да нападнат Саула. А Саул стана и излезе из пещерата на пътя. 9 След това стана и Давид, излезе из пещерата и завика след Саула, думайки: „господарю мой, царю!“ Саул погледна назад, и Давид падна с лице на земята, и (му) се поклони. 10 И Давид рече на Саула: защо слушаш думите на ония люде, които казват: ето, Давид крои зло против тебе? 11 Ето, днес виждат очите ти, че Господ те предаваше сега в ръцете ми в пещерата, и казваха ми да те убия, но аз те пощадих и рекох: няма да вдигна ръка върху моя господар, понеже той е помазаник на Господа. 12 Татко, погледни полата на дрехата си в ръката ми: аз отрязах полата на дрехата ти, а тебе не убих; знай и се убеди, че в ръката ми няма зло, ни коварство, и че аз не съм съгрешил против тебе; а ти търсиш душата ми, за да я отнемеш. 13 Нека Господ разсъди между мене и тебе, и нека ти отмъсти Господ за мене; но моята ръка няма да бъде върху тебе, 14 както казва старата пословица: от беззаконници излиза беззаконие. Затова ръката ми няма да бъде върху тебе. 15 Против кого е излязъл царят израилски? Подир кого си се разтичал? Подир мъртво псе, подир една бълха. (2 Sam 16:9) 16 Нека Господ бъде съдия и Той да разсъди между мене и тебе. Той ще разгледа, ще разследва делото ми и ще ме спаси от ръката ти. 17 Като свърши Давид тия думи към Саула, Саул рече: твоят ли глас е това, сине мой Давиде? И издигна Саул гласа си, плака 18 и рече на Давида: ти си по-прав от мене, защото ти ми отвърна с добро, а аз ти отвръщах със зло; (1 Sam 25:21) 19 ти показа това днес, като постъпи с мене милостивно: когато Господ ме предаваше в ръцете ти, ти ме не уби. (2 Sam 18:28) 20 Кой, след като намери врага си, ще го пусне здрав и читав? Господ да ти върне с добро за това, което ти ми стори днес. (Prov 25:21; Ro 12:20) 21 И сега зная, че ти бездруго ще станеш цар, и царството Израилево ще бъде силно в ръката ти. 22 Затова закълни ми се в Господа, че няма да изкорениш потомството ми след мене и няма да унищожиш името ми в бащиния ми дом. 23 Закле се Давид на Саула. И Саул отиде у дома си, а Давид и людете му отидоха в укрепено място.