1 Samuel 18 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

David, invidiat de Saul

1 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet. 2 În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet. 4 Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David. I‑a dat și hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa. 5 David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușea^[1] în toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.^[2] 6 La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor. 7 Femeile cântau, în veselia lor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.“ 8 Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“ 9 Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciune^[3] pe David. 10 În ziua următoare, duhul cel rău^[4] de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea^[5] înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță. (1 Sam 16:14; 1 Re 18:29) 11 Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori. 12 Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru că DOMNUL era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase. 13 De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului. 14 El reușea în toate căile lui și DOMNUL era cu el. 15 Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el. 16 Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor. 17 Atunci Saul i‑a zis lui David: – Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaiele DOMNULUI! Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“ 18 David i‑a răspuns lui Saul: – Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui? 19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.

David, ginerele lui Saul

20 Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta. 21 Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară: – Astăzi vei fi ginerele meu. 22 Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi: – Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“ 23 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis: – Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate. 24 Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David. 25 Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, 27 David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal. 28 Când Saul a văzut și a înțeles că DOMNUL era cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea, 29 s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele. 30 Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multe isprăvi^[6] decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 Когато Давид свърши разговора със Саула, душата на Ионатана се привърза към душата му, и Ионатан го обикна като душата си. (1 Sam 19:1; 1 Sam 20:17) 2 И него ден Саул го задържа и не му позволи да се върне в бащиния си дом. 3 А Ионатан сключи съюз с Давида, понеже го обикна като душата си. (1 Sam 19:1) 4 Ионатан сне горната си дреха, която беше на него, и я даде на Давида, също и другите си дрехи, и меча си, и лъка си, и пояса си. 5 И Давид постъпваше разумно навред, където и да го пратеше Саул, и Саул го направи началник над военните люде; и това се понрави на целия народ и на слугите Саулови. 6 Когато вървяха, при завръщането на Давида от победата над филистимеца, жените от всички израилски градове излизаха да срещнат цар Саула с песни, игри и радостни викове, с тимпани и кимвали. (Ps 67:8) 7 И жените, които играеха, пееха и думаха: Саул победи хиляди, а Давид – десетки хиляди! (1 Sam 29:5; Sir 47:7) 8 И Саул се много огорчи, и неприятни му бяха тия думи, и той рече: на Давида дадоха десетки хиляди, а мен – хиляди; не му достига само царство. 9 И от оня ден насетне Саул гледаше на Давида подозрително. 10 И случи се на другия ден, та зъл дух от Бога нападна Саула, и той беснееше в къщата си, а Давид свиреше с ръка по струните, както и в други дни; Саул държеше в ръка копие. (1 Sam 16:14; 1 Sam 19:9; 1 Sam 19:23)

1 Sam 16:141 Sam 19:91 Sam 19:23

11 И хвърли Саул копието, като си помисли: ще прикова Давида о стената; но Давид отбягна два пъти от него. (Ev 11:34) 12 И Саул почна да се бои от Давида, защото Господ беше с него, а от Саула отстъпи. 13 И Саул го махна от себе си и го постави свой хилядоначалник, и той излизаше и влизаше пред народа. 14 Във всичките си работи Давид постъпваше благоразумно, и Господ беше с него. (2 Re 18:7) 15 И Саул видя, че той е твърде благоразумен, и се боеше от него. 16 А цял Израил и Иуда обичаха Давида, защото той излизаше и влизаше пред тях. (1 Sam 8:20; 2 Sam 5:2) 17 И Саул рече на Давида: ето по-голямата ми дъщеря, Мерова; ще ти я дам за жена, само бъди ми юнак и води войните Господни. Защото Саул си мислеше: нека моята ръка не бъде върху него, а ръката на филистимци бъде върху него. (Ios 1:18; 1 Sam 25:28) 18 Но Давид рече на Саула: кой съм аз, и какъв е животът ми и родът на баща ми в Израиля, та да стана царски зет? (2 Sam 7:18) 19 И когато дойде време Сауловата дъщеря Мерова да се омъжи за Давида, дадоха я за жена на Адриела от Мехола. 20 Но Давида бе обикнала другата Саулова дъщеря, Мелхола; и когато обадиха това на Саула, стана му приятно. 21 Саул си мислеше: ще я омъжа за него, и тя ще му бъде примка, и ръката на филистимци ще бъде върху него. И рече Саул на Давида: днес ще се сродиш с мене чрез другата. 22 И Саул заповяда на слугите си: кажете тайно на Давида: ето, царят благоволи към тебе, и всичките му слуги те обичат; затова стани зет на царя. 23 И слугите Саулови предадоха в ушите на Давида всички тия думи. И Давид рече: нима ви се струва лесно да бъдеш зет на царя? Аз съм човек беден и малък. 24 И обадиха на Саула слугите му и рекоха: ето що казва Давид. 25 Тогава Саул рече: тъй кажете на Давида: царят не иска вено, а само сто филистимски краеобрязъци за отмъщение на царевите врагове. Защото Саул имаше умисъл да погуби Давида с ръцете на филистимци. (2 Sam 3:14) 26 Слугите му обадиха на Давида тия думи, и Давиду се понрави да стане зет на царя. 27 Още не бяха се изминали определените дни, Давид стана, тръгна той и людете му с него, и изби двеста души филистимци; па донесе Давид техните краеобрязъци, и ги представи на царя в пълен брой, за да стане зет царев. И Саул му даде за жена дъщеря си Мелхола. (2 Sam 3:14) 28 Саул видя и узна, че Господ е с Давида (и цял Израил го обича), и че Мелхола, Сауловата дъщеря, обича Давида. 29 И Саул почна да се бои още повече от Давида и стана негов враг през цял живот. 30 И когато филистимските войводи излязоха на война, Давид от самото им излизане действуваше по-благоразумно от всички Саулови слуги, и твърде много се прослави името му.