1 Corinteni 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Despre căsătorie

1 Acum, cu privire la lucrurile pe care le‑ați scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“^[1], 2 totuși, având în vedere cazurile de curvie, fiecare^[2] soț s‑o aibă^[3] pe propria sa soție, și fiecare soție să‑l aibă pe propriul său soț. (1 Cor 5:1) 3 Soțul să‑și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț. 4 Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. 5 Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, iar apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan^[4] din cauza nestăpânirii voastre. (1 Cor 5:5) 6 Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă. 7 Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel. 8 Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu. 9 Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. 10 Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei 11 (dar dacă s‑a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui. 12 Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea încuviințează să rămână cu el, să nu divorțeze de ea, 13 iar dacă o femeie are soțul necredincios și el încuviințează să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei. 14 Căci soțul necredincios este sfințit^[5] prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele; altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. 15 Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v‑a chemat la pace. 16 Căci ce știi tu, soție, dacă‑ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă‑ți vei mântui soția? 17 Fiecare să umble așa cum i‑a încredințat Domnul, așa cum l‑a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile. 18 Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu devină necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! 19 Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă. 20 Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat. 21 Erai sclav când ai fost chemat? Nu te neliniști! Însă, dacă poți să ajungi liber, folosește acea ocazie! 22 Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. Tot astfel, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu deveniți sclavi ai oamenilor! 24 Fiecare, fraților, să rămână lângă Dumnezeu așa cum era când a fost chemat!

Cei necăsătoriți, cei căsătoriți și văduvele

25 Cu privire la fecioare, n‑am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin mila Domnului, este vrednic de încredere. 26 Eu cred că, din cauza necazului din prezent, este bine pentru om să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o soție? Nu căuta despărțirea! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! 28 Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Însă aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu încerc să vă feresc de ele. 29 Fraților, ceea ce vreau să spun este că vremea s‑a scurtat. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n‑ar avea soții; 30 cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar deține; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea pe deplin, căci chipul acestei lumi trece. 32 Eu doresc să fiți fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să‑I placă Domnului. 33 Dar cel căsătorit este preocupat de lucrurile lumii, de cum anume să‑i placă soției, 34 astfel că el este împărțit. Femeia necăsătorită și fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte atât în trup, cât și în duh. Dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să‑i placă soțului. 35 Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să stați la dispoziția Domnului fără grijă. 36 Însă dacă cineva crede că se poartă rușinos față de fecioara lui^[6], dacă ea a trecut de floarea vârstei^[7], iar el simte că este dator să procedeze astfel, să facă ceea ce dorește – nu păcătuiește; căsătorească‑se! 37 Dar cine rămâne ferm în inima lui și nu este nevoit, ci are control asupra propriei voințe și a hotărât în inima lui să‑și păstreze fecioara, bine face. 38 Așadar, cel ce‑și căsătorește fecioara bine face, iar cel ce n‑o căsătorește mai bine face. 39 O femeie este legată de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, dar, dacă soțul ei adoarme^[8], ea este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Библия, синодално издание

de la Bulgarian Bible Society

1 А за което ми бяхте писали – добре е за човека да се не допира до жена. 2 Но, за да се избягва блудството, нека всеки си има своя жена, и всяка жена да си има свой мъж. 3 Мъжът да отдава на жена си дължимата любов; също и жената – на мъжа. (1 Pe 3:7) 4 Жената не е господарка на тялото си, а мъжът; също и мъжът не е господар на тялото си, а жената. 5 Недейте се лишава един от други освен по съгласие за някое време, за да пребъдвате в пост и молитва; след това бъдете си пак заедно, за да ви не изкушава сатаната, поради вашето невъздържане. (Ioel 2:16) 6 Това обаче казвам като съвет, а не като заповед. 7 Защото желая, всички човеци да са като мене; ала всеки си има своя дарба от Бога, един – тъй, други – инак. (Mat 19:12) 8 А на неженените и вдовиците казвам: добре им е, ако си останат като мене. 9 Но, ако не се въздържат, нека се женят; защото по-добре е да се женят, отколкото да се разпалват. (1 Tim 5:14) 10 А на женените заповядвам – не аз, а Господ – жена да се не разделя от мъж, – (Deut 24:1; Mat 5:32; Mat 19:6; Mar 10:11; Lu 16:18)

Deut 24:1Mat 5:32Mat 19:6Mar 10:11Lu 16:18

11 ако пък се и раздели, да остане неомъжена, или да се примири с мъжа си, – и мъж да не оставя жена си. 12 А на останалите аз говоря, а не Господ: ако някой брат има жена неповярвала, и тя е съгласна да живее с него, да я не оставя; 13 и ако някоя жена има мъж неповярвал, и той е съгласен да живее с нея, да го не оставя. 14 Защото неповярвал мъж бива осветен чрез вярващата жена, и неповярвала жена бива осветена чрез вярващия мъж; инак, децата ви биха били нечисти, а сега те са свети. 15 Ако някой неповярвал иска да се разведе, нека се разведе; в такива случаи брат или сестра не са заробени; за мир ни е повикал Бог. (Ro 12:18; 1 Cor 14:33)

Ro 12:181 Cor 14:33

16 Защото, отде знаеш, жено, не ще ли спасиш ти мъжа? Или, отде знаеш, о мъжо, не ще ли спасиш ти жената? 17 Само нека всякой да постъпва тъй, както му е определил Бог, както го е призвал Господ. Тъй поръчвам по всички църкви. (Fapte 15:28; Ef 4:1) 18 Обрязан ли е призван някой, да не крие; необрязан ли е призван някой, да се не обрязва. (1 Mac 1:15) 19 Обрязването е нищо, и необрязването е нищо, а пазенето Божиите заповеди е всичко. (Gal 5:6) 20 Всякой да си остава в званието, в което е призван. (1 Tes 2:12) 21 Роб ли си призван, да те не е грижа; но, дори и ако можеш да станеш свободен, още повече се възползувай от робството. 22 Защото призваният в Господа роб бива Господен свободник; тъй също и призваният свободник бива роб Христов. (Ioan 8:36; Ro 6:22) 23 Вие сте скъпо купени; не ставайте роби на човеци. (1 Cor 6:20) 24 Всякой в каквото звание е призван, братя, в него и да остава пред Бога. 25 За девствениците нямам заповед от Господа, но ви давам съвет, като помилуван от Господа да Му бъда верен. (2 Cor 2:17) 26 Поради настоящата нужда за добро намирам това: добре е за човека да си бъде тъй. 27 Свързан ли си с жена, не търси развод; развързан ли си от жена, не търси жена. 28 Па, ако се и ожениш, няма да съгрешиш; и девица, ако се омъжи, няма да съгреши. Но такива ще имат грижи за плътта, а пък аз ви щадя. 29 Това ви казвам, братя, защото времето нататък е късо, та ония, които имат жени, да бъдат като че нямат; (Iov 9:25; Iov 14:1; Ps 102:15)

Iov 9:25Iov 14:1Ps 102:15

30 и които плачат – като че не плачат; и които се радват – като че се не радват; и които купуват – като че не притежават; 31 и които се ползуват от тоя свят – като да се не ползуват; защото е преходен образът на тоя свят. (Is 40:6; Iac 1:10; Iac 4:14; 1 Pe 1:24; 1 Ioan 2:17)

Is 40:6Iac 1:10Iac 4:141 Pe 1:241 Ioan 2:17

32 Пък аз искам вие да бъдете без грижи. Нежененият се грижи за Господни работи – как да угоди Господу; 33 а жененият се грижи за световни работи – как да угоди на жената. 34 Има разлика между жена и девица; неомъжената се грижи за Господни работи – как да угоди Господу, за да стане света телом и духом. А омъжената се грижи за световни работи – как да угоди на мъжа си. 35 Говоря ви това за ваша полза; не за да ви метна примка, а за благоприлично и постоянно служене Господу безпрепятствено. 36 Ако някой мисли, че е неприлично девицата му да остане тъй в напреднала възраст, той нека прави каквото иска: няма да сгреши; нека такива се омъжват. 37 Но който е непреклонно твърд в сърцето си, без да е в нужда и е властен над волята си, па реши в сърцето си да пази своята девица, той добре прави. 38 Така щото и оня, който омъжва девицата си, добре прави, но оня, който я не омъжва, по-добре прави. 39 Жената е свързана чрез закона, докле е жив мъж и; ако пък умре мъж и, тя е свободна да се омъжи за когото иска, но само в име Господне. (Ro 7:2) 40 Но тя е по-блажена, ако си остане тъй, според моето мнение; а мисля, че и аз имам Дух Божий.