1Timp de trei ani, n‑a mai fost niciun război între Aram și Israel. (2 Cro 18:1)2După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel.3Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să‑l luăm din mâna regelui Aramului!“4El l‑a întrebat pe Iehoșafat: – Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului? Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.5Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul DOMNULUI.6Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat: – Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț? Ei au răspuns: – Suie‑te! Stăpânul îl va da în mâna regelui.7Dar Iehoșafat a zis: – Nu mai este aici niciun alt profet al DOMNULUI, ca să‑l putem întreba?8Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat: – Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe DOMNUL, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: – Să nu vorbească regele așa.9Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar[1] și a zis: – Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!10Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor.11Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei mistui!»“12Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.“13Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia: – Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!14Micaia i‑a răspuns: – Viu este DOMNUL că voi vorbi ceea ce‑mi va spune DOMNUL.15Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat: – Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i‑a răspuns: – Suie‑te și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.16Regele i‑a zis: – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI?17Atunci el a zis: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n‑au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“18Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: – Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?19Micaia a zis: – Ascultă deci Cuvântul DOMNULUI! L‑am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui.20Și DOMNUL a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel.21Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat DOMNUL.22„Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și DOMNUL i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“23Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta.24Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis: – Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI[2] de la mine ca să‑ți vorbească?25Micaia a răspuns: – Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!26După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia‑l pe Micaia, du‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui,27și spune‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“28Dar Micaia a zis: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine. Apoi a zis: – Să auziți, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
29Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. (2 Re 18:28)30Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.31Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“32Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor.33Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el.34După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“35Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i‑a curs în interiorul carului.36Când a apus soarele, s‑a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“37Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l‑au înmormântat.38Când au spălat carul într‑un iaz din Samaria, câinii i‑au lins sângele, iar prostituatele s‑au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care‑l spusese DOMNUL.39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l‑a construit și toate cetățile pe care le‑a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?40Ahab a adormit alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
Domnia lui Iehoșafat peste Iuda
41Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. (2 Cro 20:31)42Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi.43El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochii DOMNULUI. Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi.44De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.45Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat‑o și războaiele pe care le‑a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?46El i‑a nimicit pe bărbații care se prostituau[3] și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său.47În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator.48Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș[4], care să meargă la Ofir după aur, dar n‑au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber.49Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i‑a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut.50Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea tatălui său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Ahazia peste Israel
51Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel.52El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.53El i‑a slujit lui BAAL[5], i s‑a închinat și l‑a provocat astfel la mânie pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său. (1 Re 16:31)
1 Împăraţi 22
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Минаха се три години без да има война между Сирия и Израил.2На третата година иудейският цар Иосафат отиде при израилския цар. (2 Cro 18:2)3Израилският цар каза на слугите си: знаете ли, че Рамот Галаадски е наш? А ние тъй дълго мълчим и го не вземаме от ръцете на сирийския цар. (1 Re 4:13; 1 Re 20:34)4И рече на Иосафата: ще дойдеш ли с мене на война против Рамот Галаадски? Иосафат отговори на израилския цар: както ти ще идеш, тъй и аз; както твоят народ, тъй и моят народ; както твоите коне, тъй и моите. (2 Re 3:7; 2 Cro 18:3)5Иосафат рече на израилския цар: попитай днес, какво ще каже Господ. (2 Cro 18:4)6Израилският цар събра пророците до четиристотин души – и ги попита: да ида ли на война против Рамот Галаадски или не? Те отговориха: иди, Господ ще го предаде в ръцете на царя. (2 Cro 18:5)7Иосафат попита: няма ли тук още някой пророк Господен, та чрез него да попитаме Господа? (2 Cro 18:6)8Израилският цар отговори на Иосафата: има още един човек, чрез когото може да попитаме Господа, но аз го не обичам, защото не пророкува за мене добро, а само зло, – той е Иемвлаевият син Михей. Иосафат каза: царю, не говори тъй. (1 Re 20:13; Gal 4:16; 2 Tim 4:3)9Израилският цар повика един скопец и рече: иди по-скоро за Иемвлаевия син Михей.10Израилският цар и Иосафат, иудейският цар, седяха всякой на своето седалище, облечени в царски дрехи, на стъгдата пред портите на Самария, и всички пророци пророкуваха пред тях.11Хенаановият син Седекия си направи железни рога и рече: тъй казва Господ: с тия ще избодеш сирийци, докле ги изтребиш. (2 Cro 18:10; Ier 28:14)12И всички пророци пророкуваха същото, думайки: върви против Рамот Галаадски; ще има успех; Господ ще го предаде в ръцете на царя.13Изпратеният, който бе отишъл да повика Михея, му думаше: ето, речите на пророците едногласно предсказват на царя добро; нека и твоята дума бъде съгласна с думата на всекиго от тях; изречи и ти добро. (2 Cro 18:12)14Михей отговори: жив ми Господ! Ще изрека онова, което ми каже Господ. (Ier 23:28; Ier 42:4)15И той дойде при царя. Царят го попита: Михее! да идем ли на война против Рамот Галаадски, или не? А тоя му отговори: иди, ще има успех; Господ ще го предаде в ръцете на царя. (2 Cro 18:14)16Тогава царят му рече: пак и пак те заклевам да не говориш нищо, освен истината в името на Господа. (2 Cro 18:15)17Той отговори: виждам всички израилтяни пръснати по планините като овци, които нямат пастир. И Господ каза: началник нямат; нека всякой се върне смиром у дома си. (Num 27:17; 2 Cro 18:16)18Израилският цар рече Иосафату: не говорих ли ти, че той не пророкува добро за мене, а само лошо? (2 Cro 18:17)19И (Михей) отговори: (не е тъй) изслушай словото Господне: видях Господа да седи на Своя престол, и цялото небесно войнство стоеше при Него отдясно и отляво; (Is 6:1)20и Господ рече: кой би склонил Ахава да иде и падне в Рамот Галаадски? И един казваше тъй, а други – инак;21един дух се изстъпи, застана пред лицето на Господа и рече: аз ще го склоня! А Господ попита: с какво? (2 Cro 18:20; Iov 1:6)22Той отговори: ще изляза и ще стана лъжлив дух в устата на всичките му пророци. Господ каза: ти ще го склониш и ще изпълниш това; иди и стори тъй. (2 Cro 18:21; Ez 14:9; Mat 6:13)23И ето, Господ сега допусна лъжливия дух в устата на всички тия твои пророци; но Господ изрече за тебе лошо. (2 Tes 2:11)24А Хенаановият син Седекия се доближи, удари Михея по бузата, и рече: как, нима излезе от мене Духът Господен, за да говори в тебе? (2 Cro 18:23; Ier 20:2)25Михей отговори: ето, ти ще видиш това в оня ден, когато ще бягаш от една стая в друга, за да се скриеш. (2 Cro 18:24)26Тогава израилският цар каза: вземете Михея и го отведете при градоначалника Амона и при царския син Иоаса27и кажете: тъй говори царят: затворете тогова в тъмница и го хранете оскъдно с хляб и оскъдно с вода, докле се върна смиром. (1 Re 20:11; Ps 79:6)28Михей каза: ако се върнеш смиром, то не Господ е говорил чрез мене. И рече: слушайте, всички люде!29Израилският цар и Иосафат, иудейският цар, тръгнаха за Рамот Галаадски. (2 Cro 18:28)30Израилският цар рече на Иосафата: аз ще се преоблека и ще вляза в бой, а ти облечи царските си дрехи. И израилският цар се преоблече и влезе в бой. (2 Cro 18:29)31Сирийският цар заповяда на колесничните началници, които бяха на брой трийсет и двама, думайки: не се бийте ни то с малък, нито с голям, а само с израилския цар.32Колесничните началници, като видяха Иосафата, помислиха: бездруго, това е израилският цар, и се обърнаха против него, за да се ударят с него. Иосафат завика. (2 Cro 18:31)33Колесничните началници, като видяха, че той не е израилският цар, обърнаха се от него.34А един човек опна случайно лък и рани израилския цар през шевовете на бронята. И царят каза на колесничаря си: върни назад и ме изведи из войската, понеже съм ранен. (2 Cro 18:33)35Но в оня ден боят се усили, и царят стоя на колесницата срещу сирийци, а вечерта умря; кръвта от раната се лееше по колесницата. (1 Re 20:42; 2 Cro 18:34)36И при заник-слънце биде обявено по целия стан: всякой да иде в града си, всякой – в земята си.37Царят умря и биде докаран в Самария, и погребаха царя в Самария.38Колесницата умиха на Самарийския водоем, дето се миеха блудници, и псета лижеха кръвта му, по словото на Господа, което Той изрече. (1 Re 21:19)39Другите дела на Ахава, всичко, що е направил, и къщата от слонова кост, що е съградил, и всички градове, що е построил, са описани в летописите на израилските царе. (2 Cro 18:2; Amos 3:15)40Ахав почина при отците си, и вместо него се възцари син му Охозия.41Иосафат, син Асов, се възцари над Иудея в четвъртата година на израилския цар Ахава. (2 Cro 17:1)42Иосафат беше на трийсет и пет години, когато се възцари, и царува в Иерусалим двайсет и пет години. Майка му се казваше Азува, Салаилева дъщеря.43Във всичко той вървеше по пътя на баща си Аса, не се отклоняваше от него, като вършеше, каквото беше угодно пред очите на Господа. Само оброчищата не бяха отменени. Народът още принасяше жертви и кадеше по оброчищата. (1 Re 15:14; 2 Cro 15:17)44Иосафат сключи мир с израилския цар. (2 Cro 19:2)45Останалите дела на Иосафата и подвизите му, каквито е извършил, и как е воювал, са описани в летописите на иудейските царе. (2 Cro 18:1)46И колкото блудници бяха останали от времето на баща му Аса, той изтреби от земята. (1 Re 15:12)47В Идумея тогава нямаше цар; имаше царски наместник. (2 Sam 8:14; 1 Re 11:17)48(Цар) Иосафат построи кораби на морето, за да ходи в Офир за злато; но те не стигнаха дотам, понеже се разбиха в Ецион-Гавер. (1 Re 9:28; 2 Cro 20:36)49Тогава Ахавовият син Охозия каза на Иосафата: нека моите слуги отидат на кораби с твоите. Но Иосафат се не съгласи. (2 Cro 19:2)50Иосафат почина при отците си, и биде погребан при тях в града на отца си Давида. И вместо него се възцари син му Иорам. (2 Cro 21:1)51Ахавовият син Охозия се възцари в Самария над Израиля в седемнайсетата година на иудейския цар Иосафата и царува над израилтяните (в Самария) две години52и върши, каквото беше неугодно пред очите на Господа, и ходеше по пътя на баща си и на майка си и по пътя на Наватовия син Иеровоама, който вкара в грях Израиля: (1 Re 15:26)53той служеше на Ваала, покланяше му се и прогневи Господа, Бога Израилев, с всичко онова, което бе вършил баща му. (Jud 2:11)