1Roboam s‑a dus la Șehem, pentru că tot Israelul venise la Șehem să‑l facă rege. (2 Cro 10:1)2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla încă în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam locuia în Egipt.3Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând:4– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji!5El le‑a răspuns: – Duceți‑vă și întoarceți‑vă la mine peste trei zile. Și poporul a plecat.6Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i: – Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?7Ei i‑au răspuns: – Dacă vei fi astăzi un slujitor al acestui popor, dacă le vei sluji și dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.8Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau.9El i‑a întrebat: – Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el?10Tinerii care copilăriseră împreună cu el i‑au răspuns: – Acestui popor, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu!11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“13Regele i‑a răspuns aspru poporului. El n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii14și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând: – Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!15Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la DOMNUL, pentru ca DOMNUL să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.16Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând: – Ce parte avem noi în David? N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai. La corturile tale, Israel! Vezi‑ți de Casa ta, David! Și Israel a plecat acasă.17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.18Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar tot Israelul l‑a lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim.19Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta.20Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s‑a întors, au trimis să‑l cheme în comunitate și l‑au făcut rege peste tot Israelul. Niciunul nu s‑a dus după Casa lui David, în afară de seminția lui Iuda.21Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda și seminția lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.22Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:23„Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii Case a lui Iuda și a lui Beniamin, precum și celor rămași din popor:24«Așa vorbește DOMNUL: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat Cuvântul DOMNULUI și s‑au întors acasă, potrivit poruncii DOMNULUI.
Ieroboam instituie cultul vițelului în Israel
25Ieroboam a zidit cetatea Șehem pe muntele lui Efraim și a locuit acolo. Apoi a ieșit de acolo și a zidit cetatea Peniel.26Ieroboam a zis în inima lui: „S‑ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David.27Dacă acest popor se va sui la Casa DOMNULUI, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda. Pe mine mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“28După ce s‑a sfătuit, regele a făcut doi viței de aur și le‑a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți până la Ierusalim. Israel, iată dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“29L‑a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan.30Și acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viței.31Ieroboam a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din tot poporul, deși nu făceau parte dintre leviți.32Ieroboam a stabilit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, precum cea din Iuda, și aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe vițeilor pe care‑i făcuse și a numit preoți pentru înălțimile pe care le zidise.33În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care‑l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru fiii lui Israel și se ducea la altar ca să ardă tămâie.
1 Împăraţi 12
Библия, синодално издание
de la Bulgarian Bible Society1Ровоам отиде в Сихем, понеже в Сихем бяха дошли всички израилтяни, за да го възцарят. (2 Cro 10:1)2Чу за това Наватовият син Иеровоам, когато се намираше още в Египет, където беше избягал от цар Соломона, и се върна от Египет; (1 Re 11:40; 2 Cro 10:2)3пратиха за него и го повикаха. Тогава Иеровоам и цялото израилско събрание дойдоха и говориха на (цар) Ровоама, думайки:4твоят баща ни наложи тежко иго, ти пък облекчи ни жестокото робство от баща ти и тежкото иго, що ни е той наложил, и тогава ще ти служим.5Той им отговори: идете си и след три дни дойдете пак при мене. И народът се разотиде. (2 Cro 10:5)6Цар Ровоам се съветва със старците, които предстояха при баща му Соломона, докле беше жив, и рече: как ще ме посъветвате да отговоря на тоя народ? (2 Cro 10:6)7Те му отговориха и казаха: ако ти днес бъдеш слуга на тия люде и им услужиш, ако ги задоволиш и им говориш благи думи, те ще ти бъдат роби през всички дни. (2 Cro 10:7; Sir 37:18)8Но той не послуша съвета, който старците му бяха дали, и се съветва с младежите, които бяха пораснали заедно с него и които предстояха при него, (2 Cro 10:8; Sir 26:26; Sir 47:25)9и им каза: какво ще ме посъветвате да отговоря на тия люде, които ми говориха и казаха: облекчи игото, което баща ти ни наложи?10Младежите, пораснали заедно с него, му отговориха и казаха: тъй кажи на тия люде, които са ти говорили: „твоят баща ни наложи тежко иго, ти пък ни облекчи“; тъй им кажи: кутлето ми е по-дебело от бедрата на баща ми; (2 Cro 10:10)11и тъй, ако баща ми ви е налагал тежко иго, аз ще увелича вашето иго; баща ми ви наказваше с бичове, аз пък ще ви наказвам със скорпии. (2 Cro 10:11)12Иеровоам и всички люде дойдоха при Ровоама на третия ден, както бе заповядал царят, думайки: дойдете при мене на третия ден. (2 Cro 10:12)13И царят грубо отговори на народа и не послуша съвета, що му бяха дали старците;14и говори по съвета на младежите и рече: баща ми ви наложи тежко иго, аз пък ще увелича вашето иго; баща ми ви наказваше с бичове, аз пък ще ви наказвам със скорпии.15И царят не послуша народа, защото тъй бе съдено от Господа, за да се изпълни думата Му, която бе изрекъл Господ чрез Ахия Силомец на Наватовия син Иеровоама. (1 Re 11:31)16И всички израилтяни видяха, че царят ги не послуша. Тогава людете отговориха на царя и рекоха: какъв дял имаме у Давида? За нас няма дял у сина Иесеев; по шатрите си, Израилю! Сега знай своя дом, Давиде! И Израил се разотиде по шатрите си. (2 Cro 10:16)17Ровоам царуваше само над Израилевите синове, които живееха в Иудините градове. (1 Re 11:32)18Цар Ровоам прати Адонирама, началника на данъците; но всички израилтяни го затрупаха с камъни, и той умря, а цар Ровоам бързо се качи в колесница, за да избяга в Иерусалим. (2 Sam 20:24; 1 Re 4:6; 1 Re 5:14)19И Израил се отметна от Давидовия дом и до днес. (2 Re 17:21)20Когато всички израилтяни чуха, че Иеровоам се върнал (от Египет), пратиха та го повикаха в събранието и го възцариха над всички израилтяни. С Давидовия дом не остана никой, освен коляното Иудино (и Вениаминово). (1 Re 11:11; 1 Re 11:32)21Ровоам, като пристигна в Иерусалим, събра от целия Иудин дом и от коляното Вениаминово сто и осемдесет хиляди отбор войници, за да воюват с Израилевия дом и да възвърнат царството на Соломоновия син Ровоама. (2 Cro 11:1)22И биде слово Божие към Самея, човек Божий, и биде казано: (2 Cro 11:2)23кажи на Соломоновия син Ровоама, цар иудейски, и на целия Иудин и Вениаминов дом и на останалия народ:24тъй говори Господ: не ходете и не почвайте война с вашите братя, Израилевите синове; върнете се всякой у дома си, понеже това беше от Мене. И те послушаха Господните думи и се върнаха назад по словото Господне. (1 Re 12:15)25Иеровоам съгради Сихем на Ефремова планина и се засели в него; оттам тръгна и застрои Пенуил. (Jud 8:17; Jud 9:45; 1 Re 12:1)26И Иеровоам си говореше в сърцето: царството може пак да премине към Давидовия дом;27ако тоя народ отива в Иерусалим да принася жертви в дома Господен, то сърцето на тоя народ ще се обърне към своя господар Ровоама, цар иудейски, ще ме убият и ще се върнат при Ровоама, цар иудейски.28И царят, като се посъветва, направи два златни телеца и каза (на народа): не ви трябва да ходите в Иерусалим; ето твоите богове, Израилю, които те изведоха из Египетската земя. (Ex 32:8; 2 Re 17:16)29И единия постави във Ветил, а другия – в Дан. (Ier 48:13)30Това доведе до грях, защото народът почна да ходи при единия от тях, даже в Дан (и оставиха храма Господен).31И съгради капище на оброчището и постави от народа свещеници, които не бяха от Левиевите синове. (2 Cro 11:15; 2 Cro 13:9)32Иеровоам установи празник в осмия месец, на петнайсетия ден на месеца, подобен на оня празник, какъвто имаше в Иудея, и принасяше жертви върху жертвеника; същото направи и във Ветил, за да се принасят жертви на телците, които направи. И постави във Ветил свещеници на оброчищата, които бе устроил, (Os 7:5)33и принесе жертви върху жертвеника, който бе съградил във Ветил, в петнайсетия ден на осмия месец, месец, който произволно назначи; и установи празник за синовете Израилеви и пристъпи към жертвеника, за да прикади. (Amos 3:14; Ro 1:25)