1Ein Psalm Asafs. Gott, fremde Völker haben dein Land, dein Eigentum, erobert. Sie haben deinen heiligen Tempel entweiht und Jerusalem in Trümmer gelegt. (Ps 74,2; Jer 26,18; Kla 1,10)2Sie haben die Leichname deiner Diener den Vögeln des Himmels zum Fraß vorgeworfen und das Fleisch deiner treuen Diener den wilden Tieren überlassen. (5Mo 28,26; Jer 7,33; Jer 16,4)3Ihr Blut wurde wie Wasser vergossen rings um Jerusalem, und keiner ist mehr übrig, der die Toten begraben könnte. (Jer 14,16)4Unsere Nachbarvölker verhöhnen uns, wir sind zum Hohn und Gespött geworden der Menschen, die uns umgeben. (Ps 44,14)5HERR, wie lange willst du noch zornig auf uns sein? Wie lange noch wird deine Eifersucht wie Feuer wüten? (Ps 74,1; Zef 3,8)6Lass doch deinen Zorn an den Völkern aus, die sich weigern, dich anzuerkennen, und an den Königreichen, die deinen Namen nicht anrufen. (Jer 10,25; 2Thess 1,8)7Denn sie haben dein Volk Israel[1] vernichtet und das Land verwüstet. (Ps 53,5)8Rechne uns die Schuld unserer Väter nicht an, sondern erbarme dich bald wieder über uns, denn wir sind sehr schwach. (Ps 106,6; Ps 142,7; Jes 26,5; Jes 64,9)9Hilf uns, Gott, unser Retter. Hilf uns um der Ehre deines Namens willen! Rette uns und vergib uns unsre Sünden um deines Namens willen! (2Chr 14,10; Jer 14,7)10Warum sollen die anderen Völker uns verspotten und fragen dürfen: »Wo ist denn nun ihr Gott?« Zeige ihnen, vor unseren Augen, dass du das vergossene Blut deines Volkes rächst. (Ps 115,2)11Höre das Stöhnen der Gefangenen. Zeige deine große Macht und rette die, die man töten will.12Herr, nimm siebenfach Rache an unseren Nachbarvölkern, weil sie dich verachtet und verspottet haben. (1Mo 4,15; Ps 74,10)13Wir aber, dein Volk und die Schafe deiner Weide, werden dir für immer und ewig danken und deine Größe loben von Generation zu Generation. (Ps 74,1; Ps 95,7; Ps 100,3; Jes 43,21)
1Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul în ruine!2Au dat cadavrele robilor Tăi ca hrană păsărilor cerului, și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.3Le‑au vărsat sângele așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului și nu s‑a găsit nimeni care să‑i îngroape.4Am fost de disprețul vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.5Până când vei mai fi mânios, DOAMNE? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?6Varsă‑Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,7căci l‑au devorat pe Iacov și i‑au nimicit locuința.8Nu‑Ți aminti de nelegiuirile noastre dintâi[1]! Grăbește‑Te să ne ieși înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociți.9Ajută‑ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Scapă‑ne și fă ispășire pentru păcatele noastre datorită Numelui Tău!10De ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?“ Să se facă cunoscut printre neamuri, înaintea ochilor noștri, răzbunarea pentru sângele vărsat al robilor Tăi!11Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria brațului Tău, scapă‑i pe cei condamnați la moarte!12Răsplătește‑le vecinilor noștri înșeptit în sânul lor insulta cu care Te‑au insultat, Stăpâne!13Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Îți vom mulțumi mereu, vom vesti laudele Tale din generație în generație!