1Für Jedutun, den Chorleiter: Ein Psalm Asafs.2Ich rufe zu Gott und schreie zu ihm. Ich rufe zu Gott, damit er mich doch endlich hört!3Als ich in großer Not war, suchte ich den Herrn. Die ganze Nacht habe ich gebetet und die Hände bittend zum Himmel erhoben. Für mich gibt es keine Freude mehr, solange Gott nicht eingreift. (Hi 11,13; Ps 50,15; Ps 88,10; Jes 26,9)4Denke ich an Gott, dann stöhne ich. Denke ich nach, dann werde ich mutlos. (Ps 43,5; Ps 61,3; Ps 142,3)5Du lässt mich nicht schlafen, nicht einmal beten kann ich mehr vor Kummer!6Ich denke an die früheren Zeiten, an längst vergangene Jahre, (Ps 143,5)7als ich beim nächtlichen Harfenspiel fröhlich war. Ich grüble und denke nach. (Ps 42,9)8Hat denn der Herr mich für immer verstoßen? Wird er sich nie mehr über mich erbarmen?9Habe ich seine Gnade für immer verloren? Gelten seine Zusagen nicht mehr? (Ps 89,50)10Hat Gott vergessen, gütig zu sein? Warum verweigert er uns im Zorn sein Erbarmen? (Ps 25,6)11Und ich sagte: »Es schmerzt mich, dass sich Gottes Zuwendung in Hass verwandelt hat.«12HERR, ich erinnere mich an alles, was du getan hast, an alle Wunder, die du einst vollbracht hast. (2Mo 15,11; Ps 86,8)13Ständig stehen mir deine Taten vor Augen, immer wieder muss ich an sie denken.14Gott, deine Wege sind heilig. Gibt es einen Gott, dessen Macht der deinen gleichkommt? (2Mo 15,11; Ps 86,8)15Du bist der Gott der Zeichen und Wunder! Du hast den Völkern deine Macht gezeigt.16Du hast dein Volk durch deine Stärke befreit, die Nachkommen Jakobs und Josefs. (2Mo 6,6; 5Mo 9,29)17Gott, als dich das Rote Meer[1] sah, da erbebten die Wassermassen! Die See wurde bis in ihre tiefsten Tiefen erschüttert. (2Mo 14,21)18Der Himmel öffnete seine Schleusen, in den Wolken grollte der Donner und blitzende Pfeile zuckten hin und her. (Ps 68,34)19Donnerschläge ertönten aus dem Sturm, Blitze erhellten die Welt. Die Erde zitterte und bebte. (Ri 5,4)20Dein Weg führte durch das Meer, deine Straße durch die mächtigen Wasser, doch deine Fußspuren erkannte niemand! (Hab 3,15)21Wie eine Schafherde hast du dein Volk diesen Weg geführt, Mose und Aaron waren deine Hirten. (2Mo 6,26; 2Mo 13,21; Ps 78,52; Jes 63,11)
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Al lui Asaf. Un psalm.
1Glasul meu s‑a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m‑a ascultat.[1] (Ps 39,1)2În ziua necazului meu L‑am căutat pe Stăpânul. Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea; sufletul meu refuza să fie mângâiat.3Mi‑am adus aminte de Dumnezeu și am oftat; am cugetat și duhul mi‑a leșinat. Selah4Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei. Eram răvășit și nu vorbeam.5M‑am gândit la zilele de odinioară, la anii de demult.6Mi‑am amintit de cântarea mea din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m‑am întrebat în duhul meu:7„Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?8Oare Și‑a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?9Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și‑a retras El oare mila?“ Selah10Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s‑a schimbat[2].“11Îmi voi aminti faptele DOMNULUI; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!12Voi cugeta la toată lucrarea Ta și voi medita la isprăvile Tale.13Dumnezeule, calea Ta este sfântă[3]! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?14Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni! Tu Ți‑ai descoperit puterea popoarelor!15Cu brațul Tău Ți‑ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah16Când Te‑au văzut apele, Dumnezeule, când Te‑au văzut apele, s‑au învolburat, iar adâncurile s‑au cutremurat.17Norii au revărsat apa, tunetul a bubuit în cer, iar săgețile Tale s‑au împrăștiat în toate părțile.18Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s‑a clătinat și s‑a cutremurat.19Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, și nu Ți s‑au mai cunoscut urmele.20Ți‑ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.