Psalm 73

Neues Leben. Die Bibel

1 Ein Psalm Asafs. Gott ist gut zu Israel, zu denen, die ein reines Herz haben. (Ps 24,3; Ps 51,12; Mt 5,8) 2 Ich aber wäre fast zu Fall gekommen. Beinahe hätte ich den Boden unter den Füßen verloren. (Ps 94,18) 3 Denn ich habe die stolzen Menschen beneidet, als ich sah, wie gut es ihnen trotz ihrer Bosheit ging. (Ps 37,1; Jer 12,1) 4 Sie scheinen ein sorgloses Leben zu führen und sind stark und gesund. 5 Sie müssen sich nicht wie die anderen Menschen abmühen und werden nicht wie alle übrigen von Sorgen geplagt. (Hi 21,9) 6 Ihren Hochmut tragen sie zur Schau wie einen kostbaren Halsschmuck, und ihre Grausamkeit umgibt sie wie ein kostbares Kleid. (Ps 109,18) 7 Sie triefen vor Fett und tun, was immer ihr Herz begehrt. (Hi 15,27; Ps 17,11) 8 Sie verspotten andere und reden nur Böses, verächtlich verhöhnen sie andere. (Ps 1,1; Ps 17,11; Jud 1,16) 9 Sie prahlen, als kämen ihre Worte vom Himmel, die ganze Welt hört ihre angeberischen Worte. 10 Das verwirrt und verunsichert die Menschen, sodass sie ihren Worten Glauben schenken. 11 Sie fragen: »Weiß Gott überhaupt, was da vor sich geht? Sieht der Höchste, was hier geschieht?« (Hi 22,13) 12 Schau dir diese gottlosen Menschen an – während ihr Reichtum wächst, führen sie ein angenehmes und sorgloses Leben. (Ps 49,7) 13 War es denn völlig umsonst, dass ich mein Herz rein hielt und kein Unrecht beging? (Hi 21,15; Hi 34,9; Ps 26,6) 14 Jetzt habe ich nichts als Sorgen von früh bis spät, jeder Morgen bringt mir neuen Kummer. (Ps 38,5; Ps 118,18) 15 Wenn ich wirklich so geredet hätte, wäre ich zum Verräter an deinem Volk geworden. 16 Deshalb versuchte ich zu begreifen, warum es den Gottlosen so gut geht. Aber das war mir zu schwer! (Pred 8,16) 17 Bis ich eines Tages in Gottes Heiligtum kam und darüber nachdachte, wie ihr Leben endet. (Ps 27,4) 18 Du stellst sie auf schlüpfrigen Boden und stürzt sie ins Verderben. 19 In einem Augenblick sind sie fort, und ihr Ende wird schrecklich sein. (4Mo 16,21; Jes 47,11) 20 Wie ein Traum beim Erwachen verschwindet, wirst du sie auslöschen, Herr, wenn du dich erhebst. 21 Da erkannte ich, wie verbittert ich war und welcher Zorn in mir aufstieg, als ich all dies sah. 22 Wie dumm und unwissend bin ich gewesen – ich muss dir wie ein unvernünftiges Tier erschienen sein. (Pred 3,18) 23 Doch ich gehöre noch immer zu dir, du hältst meine rechte Hand. 24 Du wirst mich nach deinem Rat leiten und mich schließlich in Ehren aufnehmen. (Ps 32,8; Ps 48,15) 25 Wen habe ich im Himmel außer dir? Du bist mir wichtiger als alles andere auf der Erde. 26 Bin ich auch krank und völlig geschwächt, bleibt Gott der Trost meines Herzens, er gehört mir für immer und ewig. (Ps 16,5; Ps 38,11) 27 Die aber, die dich verlassen, werden umkommen, denn du vernichtest alle, die sich von dir abwenden. (Ps 37,20) 28 Doch mir geht es gut, weil ich mich nahe an Gott halte! Ich setze meine Zuversicht auf den allmächtigen HERRN. Von seinen wunderbaren Werken will ich allen erzählen. (Ps 40,6; Ps 71,7; Hebr 10,22)

Noua Traducere Românească

von Biblica

Un psalm al lui Asaf.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.^[1] 5 N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. 6 De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. 7 Le iese ochiul din orbită,^[2] iar imaginațiile inimii lor întrec măsura. 8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire. 9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. 11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. 13 Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție, 14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. 15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. 16 Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine, 17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. 20 Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. 21 Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei, 22 eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, 24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. 26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. 27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!