1Ein Psalm Davids. HERR, stelle dich meinen Feinden entgegen, kämpfe mit denen, die mich angreifen! (Ps 56,2; Jes 49,25)2Greife zu Schild und Waffen und komm mir zu Hilfe! (Ps 62,3; Ps 91,4)3Nimm deinen Speer und verstell meinen Verfolgern den Weg. Versprich mir: »Ich werde dich retten!«4Die mich töten wollen, sollen zum Spott werden. Fliehen müssen sie und sich schämen. (Ps 40,15; Ps 70,3)5Wie Spreu sollen sie vom Wind verweht werden, wenn der Engel des HERRN sie verjagt. (Hi 21,18; Ps 1,4; Ps 83,14; Jes 29,5)6Mach ihren Weg dunkel und glatt, und der Engel des HERRN verfolge sie. (Ps 73,18; Jer 23,12)7Ohne Grund haben sie mir einen Hinterhalt gelegt. Ohne Grund haben sie mir eine Grube gegraben. (Ps 69,5; Ps 109,3)8Deshalb soll sie der Untergang ganz unerwartet ereilen! Sie sollen sich in den Fallen verfangen, die sie mir stellten, und darin umkommen! (Ps 9,16; Jes 47,11; 1Thess 5,3)9Dann will ich mich im HERRN freuen und will froh sein, weil er mich rettet. (Jes 61,10; Lk 1,47)10Ich will ihn von ganzem Herzen loben: »HERR, niemand ist wie du, der du den Schwachen vor dem Starken beschützt und die Armen vor denen, die sie ausrauben wollen.« (2Mo 15,11; Ps 18,18; Ps 37,14)11Falsche Zeugen sagen gegen mich aus und legen mir Dinge zur Last, die ich nie begangen habe. (Ps 27,12)12Sie vergelten mir das Gute, das ich tue, mit Bösem. Ich bin krank vor Verzweiflung. (Ps 38,21; Joh 10,32)13Als einer von ihnen krank war, sorgte ich mich um ihn. Ich übte Verzicht und fastete. Was ich gebetet habe, beschäftigt mich immer noch.[1] (Hi 30,25; Ps 69,11)14Ich verhielt mich so, als ob er mein Freund oder Bruder wäre. Ich trauerte um ihn, als beweinte ich meine eigene Mutter.15Doch jetzt freuen sie sich darüber, dass ich in Not bin, und verbünden sich gegen mich. Menschen ziehen über mich her, die ich nicht einmal kenne, und hören nicht auf, mich zu verleumden.16Spötter sind es, die mich verhöhnen und verfluchen und mit den Zähnen gegen mich knirschen. (Kla 2,16)17Wie lange noch, Herr, willst du all dem untätig zusehen? Rette mich vor ihren Anschlägen und beschütze mein Leben vor diesen jungen Löwen! (Ps 13,2; Ps 22,21; Hab 1,13)18Dann will ich dir vor der ganzen Gemeinde danken und dich vor dem ganzen Volk loben. (Ps 22,24)19Lass nicht zu, dass meine Feinde sich über mein Unglück freuen und dass die, die mich ohne Grund hassen, schadenfroh über mich lachen. (Ps 13,5; Ps 38,17; Ps 69,5; Joh 15,25)20Sie stiften nicht Frieden, und Unschuldige verleumden sie,21Sie schreien, als hätten sie mich Böses tun sehen. »Haha, da haben wir es!« (Ps 22,14; Ps 40,16)22HERR, du weißt es. Schweige nicht länger dazu! Herr, verlass mich nicht! (2Mo 3,7; Ps 10,14)23Greif doch endlich ein und nimm dich meiner an, mein Gott und Herr.24HERR, mein Gott, sprich mich frei von jeder Schuld nach deiner Gerechtigkeit[2]. Dann können meine Feinde nicht länger über mich lachen. (Ps 9,5; Ps 43,1)25Sie sollen niemals sagen dürfen: »Wir haben erreicht, was wir wollten. Wir haben ihn vernichtet!« (Kla 2,16)26Mögen die, die sich über meine Not freuen, bloßgestellt und verstoßen werden. Mögen die, die jetzt über mich triumphieren, in Scham und Schande versinken. (Ps 38,17; Ps 40,15)27Denen aber, die zu mir hielten, schenke Freude, damit sie immer wieder sagen: »Groß ist der HERR, der seinem Diener mit Freuden zu Hilfe kommt.« (Ps 40,17; Ps 70,5; Ps 149,4)28Dann will ich allen Menschen von deiner Gerechtigkeit und Güte erzählen und dich den ganzen Tag loben. (Ps 51,16)
1Războiește‑Te, DOAMNE, cu împotrivitorii mei! Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine![1]2Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză! Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!3Dezvelește‑Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei![2] Spune sufletului meu: „Eu sunt izbăvirea ta!“4Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să‑mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce‑mi plănuiau răul!5Să fie ca pleava luată de vânt și să‑i izgonească Îngerul DOMNULUI!6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar Îngerul DOMNULUI să‑i urmărească!7Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns; fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.8De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns; să cadă în el în timpul prăpădului!9Atunci sufletul meu se va bucura în DOMNUL, se va înveseli de izbăvirea Lui.10Toate oasele mele vor zice: „DOAMNE, cine este ca Tine, Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“11Niște martori violenți se ridică și mă întreabă ceea ce nu știu.12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău, și îmi pustiesc sufletul.13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post. Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,14umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu. Ca unul care‑și bocește mama, mă aplecam de întristare.15Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună; se adună împotriva mea fără să știu; ei sfâșie și nu se opresc.16Ca niște bufoni batjocoritori[3] scrâșnesc din dinți împotriva mea.17Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!18Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.19Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!20Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“22DOAMNE, Tu ai văzut! Nu tăcea! Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!23Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea, pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!24Judecă‑mă după dreptatea Ta, DOAMNE, Dumnezeul meu! Nu‑i lăsa să se bucure de mine!25Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“ Să nu zică: „L‑am înghițit!“26Să fie făcuți de rușine și de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!27Să strige de bucurie și să se veselească cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit să fie DOMNUL Care dorește pacea[4] robului Său!“28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta, și lauda Ta toată ziua!