1Für den Chorleiter: Ein Psalm Davids, des Dieners Gottes. Er sang dem HERRN dieses Lied an dem Tag, an dem der HERR ihn vor seinen Feinden und vor Saul rettete. (2Sam 22,1)2Ich liebe dich, HERR, durch dich bin ich stark! (Ps 59,18)3Der HERR ist mein Fels, meine Burg und mein Retter; mein Gott ist meine Zuflucht, bei dem ich Schutz suche. Er ist mein Schild, die Stärke meines Heils und meine Festung! (1Sam 2,2; Ps 19,15; Ps 28,1; Ps 59,10; Ps 71,3; Ps 75,11; Ps 144,2)4HERR, wenn ich dich lobe und anrufe, dann werde ich vor meinen Feinden gerettet. (4Mo 10,9; Ps 34,7; Ps 96,4)5Die Ketten des Todes umschlangen mich, die Fluten der Zerstörung gingen über mich hinweg. (Ps 69,2; Ps 116,3; Ps 124,2)6Das Totenreich öffnete sich schon vor mir, der Tod selbst starrte mir ins Gesicht. (Ps 116,3)7Doch in meiner Not betete ich zum HERRN und schrie zu meinem Gott um Hilfe. Da erhörte er mich in seinem Heiligtum, mein Schreien drang durch bis an sein Ohr. (Ps 3,5; Ps 34,16)8Da erbebte die Erde und wankte vor seinem Zorn, die Fundamente der Berge bewegten sich und wurden erschüttert. (Ps 114,4)9Rauch drang aus seiner Nase und Flammen aus seinem Mund, und glühende Kohlen wurden herausgeworfen.10Er tat den Himmel auf und kam herab, dabei war es dunkel unter seinen Füßen. (2Mo 20,21; Ps 97,2; Ps 144,5)11Auf einem mächtigen Engel[1] flog er herbei, er schwebte herab auf den Flügeln des Windes. (Ps 80,2; Ps 99,1)12Er hüllte sich in Dunkelheit und verbarg sein Kommen in schwarzen Wolken.13Der Glanz seiner Gegenwart durchbrach die Wolken und es regnete Hagel und glühende Kohlen. (Ps 97,2; Ps 104,1)14Der HERR donnerte im Himmel, der Höchste ließ seine gewaltige Stimme[2] erschallen. (Ps 29,3; Ps 104,7)15Er schoss Pfeile ab und zerstreute seine Feinde, er sandte viele Blitze, sodass sie den Mut verloren. (Ps 144,6)16Auf deinen Befehl, HERR, auf einen Hauch deines Mundes hin wurde der Meeresgrund sichtbar und die Fundamente der Erde freigelegt. (2Mo 15,8; Ps 106,9)17Er streckte seine Hand aus vom Himmel und rettete mich; er zog mich aus tiefem Wasser herauf. (Ps 144,7)18Er befreite mich von meinen mächtigen Feinden, von denen, die mich hassten und zu stark für mich waren. (Ps 35,10)19Sie fielen über mich her, als ich am schwächsten war, doch der HERR gab mir Halt. (Ps 16,8; Ps 59,17)20Er brachte mich an einen sicheren Ort und rettete mich, weil er Freude an mir hatte. (Ps 31,8; Ps 37,23; Ps 41,2; Ps 118,5)21Der HERR wird mich belohnen, weil ich aufrichtig bin[3], und mir den Lohn dafür geben, dass ich unschuldig bin. (Ps 7,9; Ps 24,4)22Denn ich bin die Wege des HERRN gegangen und habe mich nicht von meinem Gott abgewandt, um dem Bösen nachzulaufen. (2Chr 34,33; Ps 37,34; Ps 119,33)23Alle seine Rechte habe ich ständig vor Augen, nie bin ich von seinen Geboten abgewichen.24Ich bin ohne Schuld vor Gott, denn ich habe mich von der Sünde ferngehalten.25Der HERR hat mich belohnt, weil ich recht tue und weil ich mich vorbildlich verhielt.26Den Treuen erweist du dich als treu, den Aufrichtigen begegnest du mit Aufrichtigkeit. (Ps 62,13; Mt 5,7)27Den Reinen erweist du dich als rein, doch den Falschen überführst du.28Denn du rettest den Elenden, aber die Stolzen erniedrigst du. (Ps 72,12; Ps 101,5; Spr 6,16)29HERR, du hast Licht in mein Leben gebracht, du, mein Gott, hast meine Finsternis erhellt. (Hi 18,6; Ps 27,1)30Mit dir kann ich ganze Armeen zerschlagen, mit dir überwinde ich jede Mauer. (2Chr 12,9; Ps 118,10)31Gottes Wege sind vollkommen. Alle Worte des HERRN sind wahr. Allen, die sich zu ihm flüchten, bietet er Schutz. (Ps 12,7; Ps 19,8)32Wer ist Gott außer dem HERRN? Wer ist ein Fels außer Gott? (5Mo 32,31; Ps 62,3; Ps 86,8)33Gott gibt mir Kraft und macht den Weg sicher. (Jes 45,5)34Er macht meine Schritte leichtfüßig wie die eines Hirsches und stellt mich hin auf meine Höhen. (5Mo 32,13; Hab 3,19)35Er bereitet mich auf den Kampf vor und macht mich stark, sodass ich einen bronzenen Bogen spannen kann.36Du gibst mir rettenden Schutz. Deine Hand hält mich und durch deine Gnade hast du mich stark gemacht. (Ps 33,20; Ps 63,9; Ps 119,117)37Du ebnest den Weg für meine Füße, damit ich nicht stürze. (Ps 31,9; Ps 66,9)38Ich habe meine Feinde verfolgt und eingeholt, ich gab nicht auf, bis sie besiegt waren. (Ps 44,6)39Ich schlug sie, sodass sie nicht mehr aufstehen konnten und mir zu Füßen lagen. (Ps 36,13; Ps 47,4)40Du hast mir Kraft für den Kampf gegeben und mir meine Feinde unterworfen.41Du schlugst sie in die Flucht, sodass ich alle, die mich hassten, vernichten konnte. (Ps 21,13; Ps 94,23)42Sie schrien um Hilfe, doch niemand kam, um sie zu retten. Sie schrien zum HERRN, doch er antwortete ihnen nicht. (Ps 50,22)43Ich zermalmte sie fein wie Staub, den der Wind verweht, und kehrte sie weg, wie Schmutz von der Straße. (Ps 83,14)44Du hast mir den Sieg über meine Herausforderer geschenkt und mich zum Herrscher über Völker gesetzt, ein Volk, das ich nicht einmal kenne, dient mir. (2Sam 3,1; Ps 89,28; Jes 55,5)45Sobald es nur von mir hört, gehorcht es mir. Fremde Menschen unterwerfen sich mir. (Ps 66,3)46Sie verlieren allen Mut und kommen zitternd aus ihren Festungen.47Der HERR lebt! Ich preise ihn. Er ist mein Fels! Ich will den Gott meines Heils erheben!48Er ist der Gott, der denen vergilt, die mir Böses wollen. Er unterwirft mir die Völker (Ps 47,4; Ps 94,1; Ps 144,2)49und rettet mich vor meinen Feinden. Du bringst mich an einen sicheren Ort und entziehst mich dem Zugriff meiner Feinde.[4] Du befreist mich aus der Gewalt meiner Gegner. (Ps 3,8; Ps 27,5)50Dafür, HERR, will ich dich preisen unter den Völkern und deinem Namen Loblieder singen. (Ps 108,2; Röm 15,9)51Du hast deinem König große Siege geschenkt und Gnade erwiesen David, deinem Gesalbten, und seinen Nachkommen bis in alle Ewigkeit. (Ps 21,2; Ps 28,8; Ps 89,4)
Pentru dirijor. A lui David, robul Domnului. David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. El a zis:
1Te iubesc, DOAMNE, Tăria mea!2DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul[1] mântuirii mele, întăritura mea! (2Sam 2,1; 1Chr 25,5; Ps 132,17)3Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.4Mă înfășuraseră legăturile morții și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.5Legăturile Locuinței Morților[2] mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții.6Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, am strigat după ajutor către Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.7Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile munților s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.8Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.9A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui.10Călărea pe un heruvim și zbura, plutea pe aripile vântului.11Întunericul Și‑l așternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.12Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieșea grindină și cărbuni aprinși.13DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși.14Și‑a aruncat săgețile și i‑a împrăștiat pe dușmani; a trimis fulgerele și i‑a pus pe fugă.15La mustrarea Ta, DOAMNE, la suflarea nărilor Tale, s‑au văzut albiile apelor și s‑au descoperit temeliile lumii.16El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari,17m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.18Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin.19El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.20DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,21fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.23Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea.24DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.26Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.27Tu izbăvești poporul smerit, dar cobori pe cel cu ochii trufași.28Tu îmi aprinzi candela, DOAMNE! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, și cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită. Cuvântul DOMNULUI este dovedit curat.[3] El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.31Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?32Dumnezeu este Cel Ce m‑a încins cu tărie și mi‑a făcut desăvârșită calea.33El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi.34Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, smerenia[4] Ta mă face mare. (2Sam 22,36)36Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele.[5]37Îmi urmăresc dușmanii și‑i ajung; nu mă întorc până nu‑i mistui.38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.39Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea[6] pe cei ce se ridică împotriva mea.40Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator. Strigă către DOMNUL, dar El nu le răspunde.42Îi pisez mărunt, ca praful în bătaia vântului; îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.43Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.44Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.45Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.46DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,48Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent.49De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău!50El dă mari izbăviri[7] regelui Său și arată îndurare unsului Său, lui David și seminței[8] lui în veac.