1Ein Psalm Davids. HERR, ich rufe zu dir. Komm schnell! Höre mich, wenn ich dich um Hilfe anflehe! (Ps 70,6)2Nimm mein Gebet als ein Räucheropfer an und meine erhobenen Hände als Abendopfer. (2Mo 29,41; 2Mo 30,8; Offb 5,8; Offb 8,3)3HERR, gib acht auf das, was ich rede, und wache über meine Lippen! (Ps 39,2; Spr 13,3; Spr 21,23)4Lass nicht zu, dass mich das Böse reizt und ich an den Taten derer teilhabe, die Böses tun. Lass mich keinen Genuss an ihren Delikatessen finden. (Ps 119,36; Spr 23,6; Mal 3,15)5Wenn ein Gottesfürchtiger mich züchtigt, wird es mir nur guttun! Sein Tadel ist wie lindernder Balsam, den ich freudig annehme. Während sie Böses tun, bete ich unablässig. (Ps 23,5; Spr 9,8; Spr 19,25; Spr 27,6; Gal 6,1)6Wenn ihre Anführer von den Klippen gestürzt werden, dann endlich werden sie einsehen, dass meine Worte wahr sind.7So wie ein Bauer die Erde pflügt, dass die Steine bloßliegen, werden die Gebeine der Bösen achtlos unter den Toten verstreut werden. (Ps 53,6)8Ich suche Hilfe bei dir, allmächtiger HERR. Du bist meine Zuflucht, lass nicht zu, dass sie mich töten. (Ps 11,1)9Bewahre mich vor den Fallen, die sie mir gestellt haben, rette mich vor den Fallstricken derer, die Böses tun. (Ps 91,3)10Lass die Gottlosen in ihre eigenen Fallen geraten, mich aber lass entkommen. (Ps 35,8)
1DOAMNE, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când strig către Tine!2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, iar ridicarea mâinilor mele – ca darul de mâncare de seară.3DOAMNE, pune strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele!4Nu‑mi lăsa inima să mi se abată spre rău, pentru a face fapte rele împreună cu oamenii care săvârșesc nelegiuirea, și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.5Să mă lovească cel drept[1] – aceasta este bunătate! Să mă mustre el – aceasta este untdelemn pentru capul meu! Să nu‑mi feresc capul! Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor!6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor, atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.7Cum este pământul arat și brăzdat, așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.8Eu însă către Tine, Stăpâne DOAMNE, îmi îndrept ochii. În Tine mă adăpostesc! Nu‑mi părăsi sufletul!9Păzește‑mă de cursa pe care mi‑au întins‑o ei și de capcanele celor ce săvârșesc nelegiuirea.10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!