Psalm 107

Neues Leben. Die Bibel

1 Dankt dem HERRN, denn er ist gut und seine Gnade bleibt ewig bestehen. (Ps 106,1) 2 Alle sollen es bezeugen, die der HERR gerettet hat, die er aus der Hand ihrer Feinde befreit hat. (Jes 35,9) 3 Er hat sie aus vielen Ländern gesammelt, aus Ost und West, aus Nord und Süd. (Neh 1,9; Ps 106,47; Hes 20,34) 4 Manche irrten auf einsamem Weg durch die Wüste und sie fanden keine Stadt, in der sie wohnen konnten. (Jos 5,6) 5 Sie waren hungrig und durstig und wären beinahe gestorben. 6 Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not und er rettete sie aus ihrer Verzweiflung. 7 Er führte sie den richtigen Weg, sodass sie in eine Stadt kamen, in der sie wohnen konnten. (Jer 31,9) 8 Sie sollen dem HERRN für seine Gnade danken und für die Wunder, die er an ihnen getan hat. 9 Denn er versorgt die Durstigen und gibt den Hungrigen reichlich zu essen. (Mt 5,6; Lk 1,53) 10 Manche saßen in Finsternis und tiefster Verzweiflung, gefangen in Elend und Ketten. (Mi 7,8; Lk 1,79) 11 Denn sie hatten sich gegen Gottes Gebote aufgelehnt und den Ratschlag des Höchsten verachtet. (4Mo 15,31) 12 Deshalb zerbrach er ihr Herz durch großes Leid; sie fielen zu Boden, und niemand half ihnen auf. 13 Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihrer Verzweiflung. 14 Er führte sie aus Finsternis und tiefster Dunkelheit; er zerriss ihre Ketten. (Ps 116,16; Apg 12,7) 15 Sie sollen dem HERRN für seine Gnade danken und für die Wunder, die er an ihnen getan hat. 16 Denn er zerbrach bronzene Gefängnistore und zerschlug eiserne Riegel. (Jes 45,1) 17 Manche mussten leiden wegen ihrer Auflehnung und wegen ihrer Sünden. (Jes 65,6; Hes 24,23) 18 Sie ekelten sich vor jeder Speise und waren dem Tode nahe. (Hi 33,19; Ps 9,14; Ps 88,4) 19 Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihrer Verzweiflung. 20 Er sprach ein Wort, und sie wurden gesund – so rettete er sie an der Schwelle des Todes. (2Kön 20,5; Mt 8,8) 21 Sie sollen dem HERRN für seine Gnade danken und für die Wunder, die er an ihnen getan hat. 22 Sie sollen Dankopfer darbringen und voll Freude von seinen herrlichen Taten erzählen. (3Mo 7,12; Ps 9,12; Ps 50,14; Ps 73,28; Ps 118,17)

3Mo 7,12Ps 9,12Ps 50,14Ps 73,28Ps 118,17

23 Manche befuhren mit Schiffen das Meer, um Handel zu treiben auf den Ozeanen der Welt. 24 Auch sie sahen die Taten des HERRN, seine Wunder in den Tiefen des Meeres. 25 Er sprach ein Wort, und Stürme tobten und die Wellen türmten sich auf. (Ps 93,3) 26 Die Schiffe wurden zum Himmel emporgehoben und wieder hinab in die Tiefe geschleudert, dass die Seeleute vor Angst zitterten. 27 Sie torkelten und taumelten wie Betrunkene und wussten nicht mehr aus noch ein. 28 Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihrer Verzweiflung. 29 Er verwandelte den Sturm in Stille und beruhigte die Wellen. (Mt 8,26; Lk 8,24) 30 Da freuten sie sich, dass es still geworden war und er führte sie sicher zum ersehnten Hafen. 31 Sie sollen dem HERRN für seine Gnade danken und für die Wunder, die er an ihnen getan hat. 32 Sie sollen ihn öffentlich vor der Gemeinde rühmen und vor dem Rat der Ältesten loben. (Ps 22,23; Jes 25,1) 33 Er verwandelt Flüsse in Wüsten und Quellen in trockenes Land. 34 Aus fruchtbarem Land macht er eine Salzwüste wegen der Bosheit der Menschen, die dort leben. (1Mo 19,24) 35 Doch er verwandelt die Wüsten wieder zu einem wasserreichen See und dürres Land zu Wasserquellen. (Jes 35,6; Jes 41,18) 36 Er holt die Hungrigen herbei, damit sie sich dort niederlassen und ihre Städte bauen. 37 Sie besäen ihre Felder, pflanzen Weinberge und fahren reiche Ernten ein. (2Kön 19,29; Am 9,14) 38 Und er segnet sie mit vielen Kindern und versorgt sie mit großen Viehherden. (1Mo 12,2; 2Mo 1,7) 39 Wenn sie, gebeugt von Sorge und Not, weniger werden, 40 bestraft der HERR ihre Fürsten mit seiner Verachtung und lässt sie in Wüsten ohne Weg umherirren. 41 Die Armen aber rettet er aus der Not und lässt ihre Familien wachsen wie riesige Schafherden. 42 Die Gottesfürchtigen werden es sehen und sich freuen, die Bösen aber müssen verstummen. (Hi 22,19; Ps 52,8; Röm 3,19) 43 Wer weise ist, der achte auf diese Dinge, und er wird erkennen, wie die Gnade des HERRN in der Geschichte am Werk ist. (Ps 64,10; Jer 9,11; Hos 14,9)

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni^[1] din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!