Psalm 105

Neues Leben. Die Bibel

1 Dankt dem HERRN und verkündet seinen Namen. Erzählt allen Völkern von seinen Taten. (1Chr 16,1) 2 Singt ihm und spielt ihm ein Lied zur Ehre. Erzählt von allen seinen Wundern. (Ps 98,5) 3 Freut euch über seinen heiligen Namen. Alle, die zum HERRN beten, sollen fröhlich sein! (Ps 33,21) 4 Sucht den HERRN und seine Macht, sucht seine Gegenwart alle Zeit. (Ps 27,8) 5 Denkt an seine mächtigen Taten, an seine Wunder und Urteile, die er fällte, 6 ihr Kinder Abrahams, seines Dieners, ihr Nachkommen Jakobs, seines Auserwählten. 7 Er ist der HERR, unser Gott, dessen Urteile sich über das ganze Land erstrecken. (Jes 26,9) 8 Er steht zu seinem Bund, zu dem Versprechen, das für tausend Generationen gilt. (1Mo 22,16; 5Mo 7,9; Lk 1,72) 9 Diesen Bund schloss er mit Abraham und schwor Isaak den Eid. 10 Jakob bestätigte er ihn als feste Ordnung, ja ganz Israel als ewig gültiges Bündnis (1Mo 28,13; Jos 23,4) 11 und sprach: »Ich will dir das Land Kanaan zum Erbe geben.« (1Mo 13,15; 1Mo 15,18) 12 Das sagte er, als sie noch wenige waren, eine kleine Schar in einem fremden Land. (1Mo 34,20; Hebr 11,9) 13 Sie wanderten von Volk zu Volk und von einem Königreich zum anderen. 14 Doch er ließ nicht zu, dass sie unterdrückt wurden und zu ihrer Hilfe warnte er die Könige: (1Mo 12,17; 1Mo 35,5) 15 »Rührt dieses Volk nicht an, das ich erwählt habe, und fügt meinen Propheten kein Leid zu.« 16 Er ließ eine Hungersnot über Kanaan kommen, sodass es keine Nahrung mehr im Land gab. (3Mo 26,26; Jes 3,1; Hes 4,16) 17 Doch er schickte ihnen einen Mann nach Ägypten voraus – Josef, der als Sklave verkauft wurde. (1Mo 37,28; Apg 7,9) 18 Im Gefängnis legten sie seine Füße in Fesseln und seinen Hals in eine eiserne Klammer. 19 Bis sich erfüllte, was er vorausgesagt hatte und das Wort des HERRN ihn freisprach. (Ps 66,10) 20 Da schickte der König nach ihm und schenkte ihm die Freiheit, der Herrscher über viele Völker öffnete die Gefängnistür. (1Mo 41,14) 21 Josef wurde Verwalter des Königshauses, Herr über den gesamten Besitz des Königs. 22 Er erteilte den Beamten des Königs Befehle und lehrte die königlichen Ratgeber Weisheit. 23 Dann kam Israel nach Ägypten, und Jakob lebte dort als Fremder. 24 Und der HERR ließ Israel zu einem großen Volk werden, bis es für seine Feinde zu mächtig wurde. (2Mo 1,7) 25 Er verwandelte das Herz der Ägypter, und sie begannen, die Israeliten zu hassen, und verschworen sich gegen seine Diener. (2Mo 1,8; Apg 7,19) 26 Doch der HERR sandte seinen Diener Mose und Aaron, den er erwählt hatte. (2Mo 3,10; 4Mo 16,5) 27 Sie vollbrachten Wunder unter den Ägyptern und wirkten Zeichen im Land Ham. (Ps 78,43) 28 Der HERR überzog Ägypten mit Finsternis, aber sie gehorchten nicht seinen Worten und ließen sein Volk nicht ziehen. (2Mo 10,22) 29 Er verwandelte das Wasser in Ägypten in Blut und vergiftete die Fische. (2Mo 7,20) 30 Dann überschwemmten Frösche das Land, bis hinein in die privaten Gemächer des Königs. (2Mo 8,2) 31 Er befahl, und Fliegenschwärme brachen über Ägypten herein, Mücken bedeckten das ganze Land. (2Mo 8,12) 32 Statt Regen schickte er ihnen Hagel, und Blitze entflammten das Land. (2Mo 9,23) 33 Er ließ ihre Trauben und Feigen verderben und zerschlug alle ihre Bäume. 34 Er befahl, und Heuschreckenschwärme fielen ein, unzählige Larven. 35 Alle Pflanzen fraßen sie kahl und vernichteten die gesamte Ernte. 36 Dann tötete er den ältesten Sohn in jedem ägyptischen Haus, den Stolz und die Freude jeder Familie. (2Mo 12,29) 37 Sein Volk aber führte er sicher aus Ägypten heraus, mit Silber und Gold beladen; nicht einmal Schwache oder Kranke gab es unter ihnen. (2Mo 12,33) 38 Ägypten war froh, als sie fort waren, denn die Angst vor ihnen hatte sie gepackt. 39 Der HERR breitete eine Wolke als Decke über sie und gab ihnen ein großes Feuer, das die Finsternis erhellte. (Neh 9,12; Jes 4,5) 40 Sie baten um Fleisch, und er schickte ihnen Wachteln; mit Brot vom Himmel stillte er ihren Hunger. (4Mo 11,31; Joh 6,31) 41 Er öffnete einen Felsen, und Wasser floss heraus, Bäche strömten in die trockene, unfruchtbare Wüste. (2Mo 17,6; Ps 78,15; 1Kor 10,4) 42 Das tat er wegen des heiligen Versprechens, das er seinem Diener Abraham gegeben hatte. 43 Deshalb führte er sein Volk aus Ägypten heraus und sie freuten sich, ja seine Auserwählten jubelten. (2Mo 15,1) 44 Er gab seinem Volk die Länder der anderen Völker, und sie ernteten, was andere vor ihnen gepflanzt hatten. (Jos 13,7) 45 All das tat er, damit sie seine Gebote hielten und seinen Gesetzen gehorchten. Halleluja! (5Mo 4,40)

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui! 2 Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui! 3 Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce‑L caută pe DOMNUL! 4 Căutați pe DOMNUL și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui! 5 Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut, de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa, 6 sămânță a robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleșii Lui! 7 El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul. 8 El Își aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații, 9 de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac, 10 pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre și față de Israel printr‑un legământ veșnic, 11 zicând: „Ție îți voi da țara Canaan, ca parte a moștenirii voastre.“ 12 Pe atunci erau doar câțiva oameni, puțini la număr și străini în țară. 13 Ei călătoreau de la un neam la alt neam, de la un regat la alt popor. 14 El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească și a mustrat regi pentru ei: 15 „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“ 16 A chemat foametea peste țară, a frânt orice toiag al pâinii. 17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob. 18 I‑au strâns picioarele în lanțuri, iar gâtul i‑a fost pus în fiare, 19 până la vremea când s‑a împlinit^[1] Cuvântul Lui, când Cuvântul DOMNULUI l‑a dovedit curat.^[2] 20 Atunci regele a trimis să‑l dezlege și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze. 21 L‑a pus stăpân peste casa lui și stăpânitor peste toate averile lui, 22 ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea. 23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham. 24 Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor. 25 Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul, să se poarte mișelește cu robii Săi. 26 L‑a trimis pe Moise, robul Său, și pe Aaron pe care‑l alesese. 27 Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași și au făcut minuni în țara lui Ham. 28 A trimis întunericul și s‑a făcut beznă; Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui. 29 Le‑a prefăcut apa în sânge și le‑a omorât peștii. 30 Țara lor a mișunat de broaște, până în odăile împăraților lor. 31 El a zis, și au venit roiuri de muște; au fost țânțari pe întreg teritoriul lor. 32 Le‑a dat grindină, în loc de ploaie, și flăcări de foc peste țara lor. 33 Le‑a lovit viile și smochinii și le‑a rupt copacii din teritoriul lor. 34 El a zis, și au venit lăcuste^[3], lăcuste^[4] fără număr. 35 Ele au devorat toată verdeața din țara lor și au mâncat rodul pământului lor. 36 I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor, pârga întregii lor puteri. 37 El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească. 38 Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor, căci îi apucaseră groaza de ei. 39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare și un foc ca să lumineze noaptea. 40 Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe și i‑a săturat cu pâine din cer. 41 A despicat stânca și a curs apă; un râu a curs prin locuri uscate. 42 Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său. 43 El Și‑a scos poporul cu bucurie, Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie. 44 Le‑a dat teritoriile neamurilor și au moștenit rodul muncii noroadelor, 45 ca să păzească hotărârile Lui și să trăiască după învățăturile^[5] Lui. Lăudați‑L pe DOMNUL!^[6]