1What shall we say, then? Shall we go on sinning, so that grace may increase?2By no means! We are those who have died to sin; how can we live in it any longer?3Or don’t you know that all of us who were baptised into Christ Jesus were baptised into his death?4We were therefore buried with him through baptism into death in order that, just as Christ was raised from the dead through the glory of the Father, we too may live a new life.5For if we have been united with him in a death like his, we will certainly also be united with him in a resurrection like his.6For we know that our old self was crucified with him so that the body ruled by sin might be done away with,[1] that we should no longer be slaves to sin –7because anyone who has died has been set free from sin.8Now if we died with Christ, we believe that we will also live with him.9For we know that since Christ was raised from the dead, he cannot die again; death no longer has mastery over him.10The death he died, he died to sin once for all; but the life he lives, he lives to God.11In the same way, count yourselves dead to sin but alive to God in Christ Jesus.12Therefore do not let sin reign in your mortal body so that you obey its evil desires.13Do not offer any part of yourself to sin as an instrument of wickedness, but rather offer yourselves to God as those who have been brought from death to life; and offer every part of yourself to him as an instrument of righteousness.14For sin shall no longer be your master, because you are not under the law, but under grace.
Slaves to righteousness
15What then? Shall we sin because we are not under the law but under grace? By no means!16Don’t you know that when you offer yourselves to someone as obedient slaves, you are slaves of the one you obey – whether you are slaves to sin, which leads to death, or to obedience, which leads to righteousness?17But thanks be to God that, though you used to be slaves to sin, you have come to obey from your heart the pattern of teaching that has now claimed your allegiance.18You have been set free from sin and have become slaves to righteousness.19I am using an example from everyday life because of your human limitations. Just as you used to offer yourselves as slaves to impurity and to ever-increasing wickedness, so now offer yourselves as slaves to righteousness leading to holiness.20When you were slaves to sin, you were free from the control of righteousness.21What benefit did you reap at that time from the things you are now ashamed of? Those things result in death!22But now that you have been set free from sin and have become slaves of God, the benefit you reap leads to holiness, and the result is eternal life.23For the wages of sin is death, but the gift of God is eternal life in[2] Christ Jesus our Lord.
1Ce vom spune atunci? Să continuăm în păcat ca să se înmulțească harul?2În niciun caz! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el?!3Sau nu știți că toți cei care am fost botezați în Cristos Isus am fost botezați în moartea Lui?4Noi deci am fost înmormântați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, la fel să putem umbla și noi într‑o viață înnoită.5Căci, dacă am devenit una[1] cu El printr‑o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr‑o înviere asemănătoare cu a Lui. (1Co 15:1)6Noi știm că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în așa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului.7Căci, cine a murit a fost eliberat[2] de păcat.8Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom și trăi împreună cu El,9știind că, odată înviat din morți, Cristos nu mai moare; moartea nu mai domnește asupra Lui.10Căci, prin faptul că a murit, El a murit față de păcat o dată pentru totdeauna, iar prin faptul că trăiește, El trăiește față de Dumnezeu.11La fel și voi, considerați‑vă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu în Cristos Isus!12Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, ca să nu mai ascultați de poftele lui!13Să nu mai dați păcatului mădularele voastre ca pe niște unelte ale nedreptății, ci dați‑vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca pe unii vii dintre cei morți, și oferiți mădularele voastre lui Dumnezeu, ca pe niște unelte ale dreptății.14Căci păcatul nu va mai domni asupra voastră, întrucât voi nu sunteți sub Lege, ci sub har!
Sclavi ai dreptății
15Și atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În niciun caz!16Nu știți că atunci când vă oferiți pe voi înșivă sclavi cuiva, ca să‑l ascultați, sunteți sclavii celui de care ascultați: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate?17Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși erați sclavi ai păcatului, ați ascultat din inimă de modelul de învățătură[3] căruia i‑ați fost încredințați,18ați fost eliberați de păcat și ați devenit sclavi ai dreptății!19Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinței firii voastre. Așa cum v‑ați dat mădularele să fie sclave ale necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa acum, dați‑vă mădularele ca sclave ale dreptății, spre sfințire.20Căci atunci când erați sclavi ai păcatului erați liberi în ce privește dreptatea.21Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.22Însă acum, fiind eliberați de păcat și devenind sclavi ai lui Dumnezeu, rodul pe care‑l aveți este spre sfințire, iar sfârșitul este viața veșnică.23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru.