1Then I saw in the right hand of him who sat on the throne a scroll with writing on both sides and sealed with seven seals.2And I saw a mighty angel proclaiming in a loud voice, ‘Who is worthy to break the seals and open the scroll?’3But no-one in heaven or on earth or under the earth could open the scroll or even look inside it.4I wept and wept because no-one was found who was worthy to open the scroll or look inside.5Then one of the elders said to me, ‘Do not weep! See, the Lion of the tribe of Judah, the Root of David, has triumphed. He is able to open the scroll and its seven seals.’6Then I saw a Lamb, looking as if it had been slain, standing at the centre of the throne, encircled by the four living creatures and the elders. The Lamb had seven horns and seven eyes, which are the seven spirits[1] of God sent out into all the earth.7He went and took the scroll from the right hand of him who sat on the throne.8And when he had taken it, the four living creatures and the twenty-four elders fell down before the Lamb. Each one had a harp and they were holding golden bowls full of incense, which are the prayers of God’s people.9And they sang a new song, saying: ‘You are worthy to take the scroll and to open its seals, because you were slain, and with your blood you purchased for God persons from every tribe and language and people and nation.10You have made them to be a kingdom and priests to serve our God, and they will reign[2] on the earth.’11Then I looked and heard the voice of many angels, numbering thousands upon thousands, and ten thousand times ten thousand. They encircled the throne and the living creatures and the elders.12In a loud voice they were saying: ‘Worthy is the Lamb, who was slain, to receive power and wealth and wisdom and strength and honour and glory and praise!’13Then I heard every creature in heaven and on earth and under the earth and on the sea, and all that is in them, saying: ‘To him who sits on the throne and to the Lamb be praise and honour and glory and power, for ever and ever!’14The four living creatures said, ‘Amen’, and the elders fell down and worshipped.
1În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii.2Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el.4Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el.5Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“6Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne[1] și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul.7El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron.8Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara[2] și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților – (1Co 14:7; Re 14:2; Re 15:2)9și cântau o cântare nouă: „Tu ești vrednic să iei sulul și să‑i deschizi sigiliile, pentru că ai fost înjunghiat și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și neam10și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; și ei vor domni pe pământ!“11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie[3].12Ei spuneau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și laudă!“13Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând: „A Celui Ce stă pe tron și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și puterea, în vecii vecilor!“14Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.