1Lord, you have been our dwelling-place throughout all generations.2Before the mountains were born or you brought forth the whole world, from everlasting to everlasting you are God.3You turn people back to dust, saying, ‘Return to dust, you mortals.’4A thousand years in your sight are like a day that has just gone by, or like a watch in the night.5Yet you sweep people away in the sleep of death – they are like the new grass of the morning:6In the morning it springs up new, but by evening it is dry and withered.7We are consumed by your anger and terrified by your indignation.8You have set our iniquities before you, our secret sins in the light of your presence.9All our days pass away under your wrath; we finish our years with a moan.10Our days may come to seventy years, or eighty, if our strength endures; yet the best of them are but trouble and sorrow, for they quickly pass, and we fly away.11If only we knew the power of your anger! Your wrath is as great as the fear that is your due.12Teach us to number our days, that we may gain a heart of wisdom.13Relent, Lord! How long will it be? Have compassion on your servants.14Satisfy us in the morning with your unfailing love, that we may sing for joy and be glad all our days.15Make us glad for as many days as you have afflicted us, for as many years as we have seen trouble.16May your deeds be shown to your servants, your splendour to their children.17May the favour[1] of the Lord our God rest on us; establish the work of our hands for us – yes, establish the work of our hands.
1Stăpâne, Tu ai fost un adăpost pentru noi din generație în generație.2Înainte ca să se fi născut munții, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea, din veșnicie în vecie, Tu ești Dumnezeu.3Tu întorci pe oameni în țărână, spunându‑le: „Întoarceți‑vă, fii ai omului!“4Căci o mie de ani, în ochii Tăi, sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopții[1]. (Ps 63:6)5Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineața.6Deși răsare dimineața, ea trece repede, așa încât seara este veștejită și se usucă.7Suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de furia Ta.8Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.9Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.10Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulți dintre ei sunt[2] numai necaz și trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.11Cine cunoaște tăria mâniei Tale și furia Ta, care este precum teama de Tine?12Învață‑ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!13Întoarce‑Te, DOAMNE! Până când? Ai milă de robii Tăi!14Satură‑ne dimineața cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre.15Înveselește‑ne pentru tot atâtea zile în care ne‑ai asuprit și pentru tot atâția ani în care am văzut nenorocirea!16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta și măreția Ta – fiilor lor!17Fie peste noi bunăvoința[3] Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statornicește pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statornicește lucrarea mâinilor noastre!