For the director of music. To the tune of ‘The Lilies of the Covenant’. Of Asaph. A psalm.
1Hear us, Shepherd of Israel, you who lead Joseph like a flock. You who sit enthroned between the cherubim, shine forth2before Ephraim, Benjamin and Manasseh. Awaken your might; come and save us.3Restore us, O God; make your face shine on us, that we may be saved.4How long, Lord God Almighty, will your anger smoulder against the prayers of your people?5You have fed them with the bread of tears; you have made them drink tears by the bowlful.6You have made us an object of derision[1] to our neighbours, and our enemies mock us.7Restore us, God Almighty; make your face shine on us, that we may be saved.8You transplanted a vine from Egypt; you drove out the nations and planted it.9You cleared the ground for it, and it took root and filled the land.10The mountains were covered with its shade, the mighty cedars with its branches.11Its branches reached as far as the Sea,[2] its shoots as far as the River.[3]12Why have you broken down its walls so that all who pass by pick its grapes?13Boars from the forest ravage it, and insects from the fields feed on it.14Return to us, God Almighty! Look down from heaven and see! Watch over this vine,15the root your right hand has planted, the son[4] you have raised up for yourself.16Your vine is cut down, it is burned with fire; at your rebuke your people perish.17Let your hand rest on the man at your right hand, the son of man you have raised up for yourself.18Then we will not turn away from you; revive us, and we will call on your name.19Restore us, Lord God Almighty; make your face shine on us, that we may be saved.
Pentru dirijor. De cântat precum „Crinii mărturiei“. Al lui Asaf. Un psalm.
1Ia aminte, Păstor al lui Israel, Tu, Care‑l conduci pe Iosif ca pe o turmă! Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor, strălucește2peste Efraim, Beniamin și Manase! Trezește‑Ți puterea și vino în ajutorul nostru!3Dumnezeule, adu‑ne înapoi! Fă să strălucească fața Ta și vom fi izbăviți!4DOAMNE, Dumnezeul Oștirilor[1], până când Te vei mai mânia la auzul rugăciunii poporului Tău? (Ps 24:10)5Îi hrănești cu pâinea lacrimilor și le dai să bea lacrimi din plin.6Ne‑ai făcut un subiect de dispută pentru vecinii noștri, iar dușmanii noștri râd între ei.7Dumnezeu al Oștirilor, adu‑ne înapoi! Fă să strălucească fața Ta și vom fi izbăviți!8Ai adus o vie din Egipt; ai alungat neamuri și ai plantat‑o.9Ai făcut loc înaintea ei, iar ea a prins rădăcini și a umplut țara.10Munții au fost acoperiți de umbra ei, și cedrii lui Dumnezeu de ramurile ei.11Își trimitea mlădițele până la mare[2], până la râu[3] se întindeau vlăstarele ei.12De ce i‑ai străpuns gardul ca s‑o smulgă astfel toți cei ce trec pe drum?13O râmă mistrețul din pădure și o pasc fiarele câmpului.14Dumnezeu al Oștirilor, întoarce‑Te, Te rog! Privește din ceruri și ia aminte! Cercetează via aceasta,15rădăcina pe care a sădit‑o dreapta Ta și fiul pe care l‑ai întărit pentru Tine!16Este arsă de foc și tăiată. Poporul Tău piere din cauza mustrării feței Tale.17Mâna Ta să fie peste omul de la dreapta Ta, peste fiul omului pe care l‑ai întărit pentru Tine!18Atunci nu ne vom mai întoarce de la Tine! Înviorează‑ne și vom chema Numele Tău!19DOAMNE, Dumnezeul Oștirilor, adu‑ne înapoi! Fă să strălucească fața Ta și vom fi izbăviți!