Psalm 49 | New International Version

New International Version

For the director of music. Of the Sons of Korah. A psalm.

1 Hear this, all you peoples; listen, all who live in this world, 2 both low and high, rich and poor alike: 3 My mouth will speak words of wisdom; the meditation of my heart will give you understanding. 4 I will turn my ear to a proverb; with the harp I will expound my riddle: 5 Why should I fear when evil days come, when wicked deceivers surround me – 6 those who trust in their wealth and boast of their great riches? 7 No-one can redeem the life of another or give to God a ransom for them – 8 the ransom for a life is costly, no payment is ever enough – 9 so that they should live on for ever and not see decay. 10 For all can see that the wise die, that the foolish and the senseless also perish, leaving their wealth to others. 11 Their tombs will remain their houses^[1] for ever, their dwellings for endless generations, though they had^[2] named lands after themselves. 12 People, despite their wealth, do not endure; they are like the beasts that perish. 13 This is the fate of those who trust in themselves, and of their followers, who approve their sayings.^[3] 14 They are like sheep and are destined to die; death will be their shepherd (but the upright will prevail over them in the morning). Their forms will decay in the grave, far from their princely mansions. 15 But God will redeem me from the realm of the dead; he will surely take me to himself. 16 Do not be overawed when others grow rich, when the splendour of their houses increases; 17 for they will take nothing with them when they die, their splendour will not descend with them. 18 Though while they live they count themselves blessed – and people praise you when you prosper – 19 they will join those who have gone before them, who will never again see the light of life. 20 People who have wealth but lack understanding are like the beasts that perish.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un psalm.

1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele! Luați aminte, toți locuitorii lumii, 2 fii ai lui Adam și fii ai omului, cei bogați și cei nevoiași laolaltă! 3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere. 4 Îmi voi pleca urechea la un proverb; îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră. 5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei, 6 a celor ce se încred în averile lor și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor? 7 Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său, nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui. 8 Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă, încât nu va putea plăti niciodată 9 ca să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă groapa. 10 Căci el vede că până și înțelepții mor; iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora. 11 Mormintele lor le vor fi case pe vecie^[1], locuințe din generație în generație, deși și‑au numit proprietățile după numele lor. 12 Însă omul pus în cinste nu dăinuie; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere. 13 Aceasta este calea celor ce se încred în ei^[2] și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele^[3] lor. 14 Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi; moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața. Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților, departe de locuința lor. 15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua.^[4] Selah 16 Nu te teme când se îmbogățește cineva, când sporește gloria casei lui, 17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa; gloria lui nu se coboară după el. 18 Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, – iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –, 19 tot va merge la generația părinților lui, și nu vor mai vedea lumina vreodată. 20 Omul pus în cinste și fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.