Psalm 44 | New International Version

New International Version

For the director of music. Of the Sons of Korah. A maskil.

1 We have heard it with our ears, O God; our ancestors have told us what you did in their days, in days long ago.^[1] 2 With your hand you drove out the nations and planted our ancestors; you crushed the peoples and made our ancestors flourish. 3 It was not by their sword that they won the land, nor did their arm bring them victory; it was your right hand, your arm, and the light of your face, for you loved them. 4 You are my King and my God, who decrees^[2] victories for Jacob. 5 Through you we push back our enemies; through your name we trample our foes. 6 I put no trust in my bow, my sword does not bring me victory; 7 but you give us victory over our enemies, you put our adversaries to shame. 8 In God we make our boast all day long, and we will praise your name for ever.^[3] 9 But now you have rejected and humbled us; you no longer go out with our armies. 10 You made us retreat before the enemy, and our adversaries have plundered us. 11 You gave us up to be devoured like sheep and have scattered us among the nations. 12 You sold your people for a pittance, gaining nothing from their sale. 13 You have made us a reproach to our neighbours, the scorn and derision of those around us. 14 You have made us a byword among the nations; the peoples shake their heads at us. 15 I live in disgrace all day long, and my face is covered with shame 16 at the taunts of those who reproach and revile me, because of the enemy, who is bent on revenge. 17 All this came upon us, though we had not forgotten you; we had not been false to your covenant. 18 Our hearts had not turned back; our feet had not strayed from your path. 19 But you crushed us and made us a haunt for jackals; you covered us over with deep darkness. 20 If we had forgotten the name of our God or spread out our hands to a foreign god, 21 would not God have discovered it, since he knows the secrets of the heart? 22 Yet for your sake we face death all day long; we are considered as sheep to be slaughtered. 23 Awake, Lord! Why do you sleep? Rouse yourself! Do not reject us for ever. 24 Why do you hide your face and forget our misery and oppression? 25 We are brought down to the dust; our bodies cling to the ground. 26 Rise up and help us; rescue us because of your unfailing love.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschil.

1 Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinții noștri ne‑au istorisit despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor, în zilele de odinioară.^[1] (Ps 32:1) 2 Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri, ca să‑i plantezi pe ei; ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei. 3 Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara și nu brațul lor i‑a izbăvit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei. 4 Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu! Poruncește dar izbăvirea lui Iacov! 5 Cu Tine ne doborâm vrăjmașii, prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră. 6 Nu mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăvește, 7 ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri și îi faci de rușine! 8 Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua; Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah 9 Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit, nu mai ieși cu oștirile noastre. 10 Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc. 11 Ne dai ca pe niște oi la tăiere, ne împrăștii printre neamuri. 12 Îți vinzi poporul pe un preț de nimic și nu câștigi nimic prin vânzarea lui. 13 Ne faci de ocara vecinilor noștri, de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru. 14 Ne faci o pildă printre neamuri, o clătinare din cap printre popoare. 15 Toată ziua disprețul îmi stă înainte și rușinea îmi acoperă fața, 16 la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului, la vederea dușmanului și a răzbunătorului. 17 Toate acestea au venit asupra noastră, dar^[2] noi nu Te‑am uitat și nu am trădat legământul Tău. 18 Inima noastră nu Ți‑a întors spatele, și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta. 19 Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor și ne‑ai acoperit cu umbra morții. 20 Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin, 21 n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaște toate tainele inimii. 22 Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua, suntem considerați ca niște oi pentru tăiere. 23 Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie! 24 De ce Îți ascunzi fața, de ce ne uiți suferința și asuprirea? 25 Căci sufletul nostru este doborât în țărână, pântecul ne este lipit de pământ! 26 Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru! Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!