1But to Jonah this seemed very wrong, and he became angry.2He prayed to the Lord, ‘Isn’t this what I said, Lord, when I was still at home? That is what I tried to forestall by fleeing to Tarshish. I knew that you are a gracious and compassionate God, slow to anger and abounding in love, a God who relents from sending calamity.3Now, Lord, take away my life, for it is better for me to die than to live.’4But the Lord replied, ‘Is it right for you to be angry?’5Jonah had gone out and sat down at a place east of the city. There he made himself a shelter, sat in its shade and waited to see what would happen to the city.6Then the Lord God provided a leafy plant[1] and made it grow up over Jonah to give shade for his head to ease his discomfort, and Jonah was very happy about the plant.7But at dawn the next day God provided a worm, which chewed the plant so that it withered.8When the sun rose, God provided a scorching east wind, and the sun blazed on Jonah’s head so that he grew faint. He wanted to die, and said, ‘It would be better for me to die than to live.’9But God said to Jonah, ‘Is it right for you to be angry about the plant?’ ‘It is,’ he said. ‘And I’m so angry I wish I were dead.’10But the Lord said, ‘You have been concerned about this plant, though you did not tend it or make it grow. It sprang up overnight and died overnight.11And should I not have concern for the great city of Nineveh, in which there are more than a hundred and twenty thousand people who cannot tell their right hand from their left – and also many animals?’
1Iona s‑a supărat însă foarte tare din cauza aceasta și s‑a aprins de mânie.2El s‑a rugat DOMNULUI și a zis: – Oh, DOAMNE, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș[1], pentru că știam că ești un Dumnezeu plin de har și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste[2], un Dumnezeu gata să renunțe la a mai trimite nenorocirea. (Jon 1:3)3Iar acum, DOAMNE, Te rog, ia‑mi viața, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!4DOMNUL a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?5Atunci Iona a ieșit din cetate și s‑a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și‑a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.6DOMNUL Dumnezeu a trimis un ricin[3], pe care l‑a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului său și pentru a‑i înlătura necazul. Iona s‑a bucurat foarte mult de ricinul acesta.7Însă, o dată cu ivirea zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s‑a uscat.8Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l‑a bătut pe Iona în creștet, sleindu‑l de puteri. El și‑a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“9Dumnezeu l‑a întrebat pe Iona: – Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: – Fac bine că mă mânii, chiar până la moarte[4]!10Atunci DOMNUL a zis: – Ție ți s‑a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai trudit și pe care nu tu l‑ai făcut să crească, ci într‑o noapte a răsărit și într‑o noapte a pierit.11Și Mie să nu‑Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?!