1As he went along, he saw a man blind from birth.2His disciples asked him, ‘Rabbi, who sinned, this man or his parents, that he was born blind?’3‘Neither this man nor his parents sinned,’ said Jesus, ‘but this happened so that the works of God might be displayed in him.4As long as it is day, we must do the works of him who sent me. Night is coming, when no-one can work.5While I am in the world, I am the light of the world.’6After saying this, he spat on the ground, made some mud with the saliva, and put it on the man’s eyes.7‘Go,’ he told him, ‘wash in the Pool of Siloam’ (this word means ‘Sent’). So the man went and washed, and came home seeing.8His neighbours and those who had formerly seen him begging asked, ‘Isn’t this the same man who used to sit and beg?’9Some claimed that he was. Others said, ‘No, he only looks like him.’ But he himself insisted, ‘I am the man.’10‘How then were your eyes opened?’ they asked.11He replied, ‘The man they call Jesus made some mud and put it on my eyes. He told me to go to Siloam and wash. So I went and washed, and then I could see.’12‘Where is this man?’ they asked him. ‘I don’t know,’ he said.
The Pharisees investigate the healing
13They brought to the Pharisees the man who had been blind.14Now the day on which Jesus had made the mud and opened the man’s eyes was a Sabbath.15Therefore the Pharisees also asked him how he had received his sight. ‘He put mud on my eyes,’ the man replied, ‘and I washed, and now I see.’16Some of the Pharisees said, ‘This man is not from God, for he does not keep the Sabbath.’ But others asked, ‘How can a sinner perform such signs?’ So they were divided.17Then they turned again to the blind man, ‘What have you to say about him? It was your eyes he opened.’ The man replied, ‘He is a prophet.’18They still did not believe that he had been blind and had received his sight until they sent for the man’s parents.19‘Is this your son?’ they asked. ‘Is this the one you say was born blind? How is it that now he can see?’20‘We know he is our son,’ the parents answered, ‘and we know he was born blind.21But how he can see now, or who opened his eyes, we don’t know. Ask him. He is of age; he will speak for himself.’22His parents said this because they were afraid of the Jewish leaders, who already had decided that anyone who acknowledged that Jesus was the Messiah would be put out of the synagogue.23That was why his parents said, ‘He is of age; ask him.’24A second time they summoned the man who had been blind. ‘Give glory to God by telling the truth,’ they said. ‘We know this man is a sinner.’25He replied, ‘Whether he is a sinner or not, I don’t know. One thing I do know. I was blind but now I see!’26Then they asked him, ‘What did he do to you? How did he open your eyes?’27He answered, ‘I have told you already and you did not listen. Why do you want to hear it again? Do you want to become his disciples too?’28Then they hurled insults at him and said, ‘You are this fellow’s disciple! We are disciples of Moses!29We know that God spoke to Moses, but as for this fellow, we don’t even know where he comes from.’30The man answered, ‘Now that is remarkable! You don’t know where he comes from, yet he opened my eyes.31We know that God does not listen to sinners. He listens to the godly person who does his will.32Nobody has ever heard of opening the eyes of a man born blind.33If this man were not from God, he could do nothing.’34To this they replied, ‘You were steeped in sin at birth; how dare you lecture us!’ And they threw him out.
Spiritual blindness
35Jesus heard that they had thrown him out, and when he found him, he said, ‘Do you believe in the Son of Man?’36‘Who is he, sir?’ the man asked. ‘Tell me so that I may believe in him.’37Jesus said, ‘You have now seen him; in fact, he is the one speaking with you.’38Then the man said, ‘Lord, I believe,’ and he worshipped him.39Jesus said,[1] ‘For judgment I have come into this world, so that the blind will see and those who see will become blind.’40Some Pharisees who were with him heard him say this and asked, ‘What? Are we blind too?’41Jesus said, ‘If you were blind, you would not be guilty of sin; but now that you claim you can see, your guilt remains.
1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.2Ucenicii Lui L‑au întrebat: – Rabbi[1], cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?[2] (Joh 1:38)3Isus a răspuns: – N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.4Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.5Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului.7Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând.8Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“9Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“10Prin urmare, l‑au întrebat: – Cum ți‑au fost deschiși ochii?11El a răspuns: – Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.12Ei l‑au întrebat: – Unde este Omul Acela? El a răspuns: – Nu știu!13Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb.14Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat.15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea. El le‑a zis: – Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!
Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei
16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.17L‑au întrebat din nou pe orb: – Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii? El le‑a răspuns: – Este un profet.18Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.19Ei i‑au întrebat: – Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?20Atunci părinții lui au răspuns și au zis: – Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb,21însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă[3]. (Joh 12:42; Joh 16:2)23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“24L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis: – Dă slavă lui Dumnezeu![4] Noi știm că Omul Acesta este păcătos.25Atunci el a răspuns: – Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.26Ei l‑au întrebat: – Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?27El le‑a răspuns: – V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!28Ei l‑au insultat și i‑au zis: – Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise!29Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!30Omul a răspuns și le‑a zis: – Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii.31Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă.32De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb.33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.34Ei au răspuns și i‑au zis: – Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?! Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat: – Crezi tu în Fiul Omului[5]?36El a răspuns și a zis: – Și cine este, Domnule, ca să cred în El?37Isus i‑a zis: – L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.38El a răspuns: – Cred, Doamne! Și I s‑a închinat.39Isus i‑a zis: – Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis: – Doar nu suntem și noi orbi?!41Isus le‑a răspuns: – Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.