1‘Go up and down the streets of Jerusalem, look around and consider, search through her squares. If you can find but one person who deals honestly and seeks the truth, I will forgive this city.2Although they say, “As surely as the Lord lives,” still they are swearing falsely.’3Lord, do not your eyes look for truth? You struck them, but they felt no pain; you crushed them, but they refused correction. They made their faces harder than stone and refused to repent.4I thought, ‘These are only the poor; they are foolish, for they do not know the way of the Lord, the requirements of their God.5So I will go to the leaders and speak to them; surely they know the way of the Lord, the requirements of their God.’ But with one accord they too had broken off the yoke and torn off the bonds.6Therefore a lion from the forest will attack them, a wolf from the desert will ravage them, a leopard will lie in wait near their towns to tear to pieces any who venture out, for their rebellion is great and their backslidings many.7‘Why should I forgive you? Your children have forsaken me and sworn by gods that are not gods. I supplied all their needs, yet they committed adultery and thronged to the houses of prostitutes.8They are well-fed, lusty stallions, each neighing for another man’s wife.9Should I not punish them for this?’ declares the Lord. ‘Should I not avenge myself on such a nation as this?10‘Go through her vineyards and ravage them, but do not destroy them completely. Strip off her branches, for these people do not belong to the Lord.11The people of Israel and the people of Judah have been utterly unfaithful to me,’ declares the Lord.12They have lied about the Lord; they said, ‘He will do nothing! No harm will come to us; we will never see sword or famine.13The prophets are but wind and the word is not in them; so let what they say be done to them.’14Therefore this is what the Lord God Almighty says: ‘Because the people have spoken these words, I will make my words in your mouth a fire and these people the wood it consumes.15People of Israel,’ declares the Lord, ‘I am bringing a distant nation against you – an ancient and enduring nation, a people whose language you do not know, whose speech you do not understand.16Their quivers are like an open grave; all of them are mighty warriors.17They will devour your harvests and food, devour your sons and daughters; they will devour your flocks and herds, devour your vines and fig-trees. With the sword they will destroy the fortified cities in which you trust.18‘Yet even in those days,’ declares the Lord, ‘I will not destroy you completely.19And when the people ask, “Why has the Lord our God done all this to us?” you will tell them, “As you have forsaken me and served foreign gods in your own land, so now you will serve foreigners in a land not your own.”20‘Announce this to the descendants of Jacob and proclaim it in Judah:21Hear this, you foolish and senseless people, who have eyes but do not see, who have ears but do not hear:22Should you not fear me?’ declares the Lord. ‘Should you not tremble in my presence? I made the sand a boundary for the sea, an everlasting barrier it cannot cross. The waves may roll, but they cannot prevail; they may roar, but they cannot cross it.23But these people have stubborn and rebellious hearts; they have turned aside and gone away.24They do not say to themselves, “Let us fear the Lord our God, who gives autumn and spring rains in season, who assures us of the regular weeks of harvest.”25Your wrongdoings have kept these away; your sins have deprived you of good.26‘Among my people are the wicked who lie in wait like men who snare birds and like those who set traps to catch people.27Like cages full of birds, their houses are full of deceit; they have become rich and powerful28and have grown fat and sleek. Their evil deeds have no limit; they do not seek justice. They do not promote the case of the fatherless; they do not defend the just cause of the poor.29Should I not punish them for this?’ declares the Lord. ‘Should I not avenge myself on such a nation as this?30‘A horrible and shocking thing has happened in the land:31the prophets prophesy lies, the priests rule by their own authority, and my people love it this way. But what will you do in the end?
1„Cutreierați drumurile Ierusalimului, priviți cu luare-aminte și căutați în piețe! Dacă veți găsi un om care să înfăptuiască ce este drept și să caute adevărul, voi ierta Ierusalimul.2Ei chiar și atunci când jură: «Viu este DOMNUL!», fac jurăminte false.“3DOAMNE, nu se uită ochii Tăi la credincioșie? Tu îi lovești, dar ei nu simt durere. Tu îi mistui, dar ei refuză să primească îndrumarea. Își fac obrazul[1] mai tare ca piatra și refuză să se pocăiască.4Îmi ziceam: „Aceștia sunt doar cei neînsemnați; ei se poartă nesăbuit, căci ei nu cunosc căile DOMNULUI, poruncile Dumnezeului lor.5Așa că voi merge la cei mari și le voi vorbi. Cu siguranță ei cunosc căile DOMNULUI și poruncile Dumnezeului lor.“ Însă cu toții au sfărâmat jugul și au rupt legăturile.6Din această cauză, un leu din pădure îi va ataca și un lup din pustie îi va distruge. Leopardul îi va pândi în apropierea cetăților lor ca să‑i sfâșie pe toți cei ce vor ieși din ele, căci fărădelegile lor s‑au înmulțit, iar necredincioșiile lor sunt numeroase.7„De ce să te iert? Fiii tăi M‑au părăsit și jură pe ceea ce nu este Dumnezeu. Le‑am împlinit toate nevoile, dar ei încă mai comit adulter și se îmbulzesc în casa prostituatei.8Sunt niște armăsari bine hrăniți și aflați în călduri; fiecare nechează după soția semenului său.9Să nu‑i pedepsesc Eu oare pentru aceasta? zice DOMNUL. Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea neam?10Suiți în viile ei și nimiciți, dar o distrugere deplină să nu faceți! Îndepărtați‑i mlădițele, căci nu mai sunt ale DOMNULUI!11Casa lui Israel și Casa lui Iuda Mi‑au fost necredincioase“, zice DOMNUL.12S‑au lepădat de DOMNUL și au zis: „Nu se va întâmpla așa![2] Niciun rău nu va veni asupra noastră; nu vom vedea nici sabia, nici foametea!13Profeții sunt vânt și Cuvântul nu este în ei, așa că ceea ce spun ei, să li se întâmple lor!“14De aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor: „Pentru că poporul a spus[3] aceste cuvinte, iată, voi face cuvintele Mele în gura ta un foc, iar poporul acesta – precum lemnele pe care le mistuie focul.15Iată, aduc împotriva voastră un neam de departe, Casă a lui Israel, zice DOMNUL, un neam trainic, un neam străvechi, a cărui limbă nu o cunoașteți și a cărui vorbire nu o înțelegeți.16Tolba lui este ca un mormânt deschis; toți sunt niște viteji.17Ei îți vor devora secerișul și pâinea, îți vor devora fiii și fiicele, îți vor devora turmele și cirezile, îți vor devora viile și smochinii și‑ți vor distruge prin sabie cetățile fortificate în care te încrezi.18Totuși, nici în zilele acelea nu vă voi distruge de tot, zice DOMNUL.19Dacă vor întreba atunci: «De ce ne‑a făcut DOMNUL, Dumnezeul nostru, toate acestea?», să le răspunzi astfel: «După cum M‑ați părăsit și ați slujit unor dumnezei străini în țara voastră, tot așa veți sluji unor străini într‑o țară care nu este a voastră!»20Spuneți lucrul acesta Casei lui Iacov și vestiți‑l în Iuda, zicând:21«Ascultă lucrul acesta, popor nebun și fără minte, care ai ochi, dar nu vezi, ai urechi, dar nu auzi:22Nu vă temeți de Mine? zice DOMNUL. Nu tremurați înaintea Mea? Eu am pus nisipul ca hotar al mării, hotar veșnic pe care nu trebuie să‑l treacă. Chiar dacă valurile ei se agită, ele nu pot învinge și chiar dacă urlă, ele nu‑l pot trece.»23Poporul acesta însă are o inimă încăpățânată și răzvrătită. Ei și‑au întors spatele și au plecat.24Nu‑și zic în sinea lor: «Să ne temem de DOMNUL, Dumnezeul nostru, Care dă ploaie timpurie și ploaie târzie[4] la timpul potrivit și ne menține săptămânile rânduite pentru seceriș!»25Nelegiuirile voastre le îndepărtează pe acestea, și păcatele voastre rețin bunătățile de la voi.26Căci în poporul Meu se află oameni răi. Ei pândesc ca păsărarii din ascunziș; întind o cursă[5] și prind oameni.27Așa cum este o colivie plină de păsări, tot așa sunt și casele lor pline de înșelătorie. De aceea au ajuns ei puternici și s‑au îmbogățit,28s‑au îngrășat și lucesc de grăsime. Faptele lor rele nu au limită; ei nu pledează pentru cauza orfanului, ca s‑o câștige, nici nu apără dreptul celor nevoiași.29Să nu pedepsesc Eu oare aceste lucruri? zice DOMNUL. Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?30Un lucru de necrezut și dezgustător se întâmplă în țară:31profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?