1This is the word of the Lord that came to Jeremiah concerning the drought:2‘Judah mourns, her cities languish; they wail for the land, and a cry goes up from Jerusalem.3The nobles send their servants for water; they go to the cisterns but find no water. They return with their jars unfilled; dismayed and despairing, they cover their heads.4The ground is cracked because there is no rain in the land; the farmers are dismayed and cover their heads.5Even the doe in the field deserts her newborn fawn because there is no grass.6Wild donkeys stand on the barren heights and pant like jackals; their eyes fail for lack of food.’7Although our sins testify against us, do something, Lord, for the sake of your name. For we have often rebelled; we have sinned against you.8You who are the hope of Israel, its Saviour in times of distress, why are you like a stranger in the land, like a traveller who stays only a night?9Why are you like a man taken by surprise, like a warrior powerless to save? You are among us, Lord, and we bear your name; do not forsake us!10This is what the Lord says about this people: ‘They greatly love to wander; they do not restrain their feet. So the Lord does not accept them; he will now remember their wickedness and punish them for their sins.’11Then the Lord said to me, ‘Do not pray for the well-being of this people.12Although they fast, I will not listen to their cry; though they offer burnt offerings and grain offerings, I will not accept them. Instead, I will destroy them with the sword, famine and plague.’13But I said, ‘Alas, Sovereign Lord! The prophets keep telling them, “You will not see the sword or suffer famine. Indeed, I will give you lasting peace in this place.” ’14Then the Lord said to me, ‘The prophets are prophesying lies in my name. I have not sent them or appointed them or spoken to them. They are prophesying to you false visions, divinations, idolatries[1] and the delusions of their own minds.15Therefore this is what the Lord says about the prophets who are prophesying in my name: I did not send them, yet they are saying, “No sword or famine will touch this land.” Those same prophets will perish by sword and famine.16And the people they are prophesying to will be thrown out into the streets of Jerusalem because of the famine and sword. There will be no-one to bury them, their wives, their sons and their daughters. I will pour out on them the calamity they deserve.17‘Speak this word to them: ‘ “Let my eyes overflow with tears night and day without ceasing; for the Virgin Daughter, my people, has suffered a grievous wound, a crushing blow.18If I go into the country, I see those slain by the sword; if I go into the city, I see the ravages of famine. Both prophet and priest have gone to a land they know not.” ’19Have you rejected Judah completely? Do you despise Zion? Why have you afflicted us so that we cannot be healed? We hoped for peace but no good has come, for a time of healing but there is only terror.20We acknowledge our wickedness, Lord, and the guilt of our ancestors; we have indeed sinned against you.21For the sake of your name do not despise us; do not dishonour your glorious throne. Remember your covenant with us and do not break it.22Do any of the worthless idols of the nations bring rain? Do the skies themselves send down showers? No, it is you, Lord our God. Therefore our hope is in you, for you are the one who does all this.
1Cuvântul DOMNULUI spus lui Ieremia cu prilejul secetei:2„Iuda bocește, iar porțile îi sunt slăbite. Ele sunt posomorâte din cauza țării. Strigătul Ierusalimului se înalță.3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.[1] Ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Rușinați și dezamăgiți își acoperă capul.4Din cauza pământului este spaimă, pentru că nu este ploaie în țară. Plugarii sunt dezamăgiți și își acoperă capul.5Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește iarbă.6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve și gâfâie ca șacalii. Li se topesc ochii căci nu este iarbă.“7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, DOAMNE, pentru Numele Tău! Căci necredincioșiile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.8O, Speranță a lui Israel, Salvatorul lui în vreme de necaz, de ce ești ca un străin în țară și ca un trecător care se oprește să înnopteze?9De ce ești ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu ești în mijlocul nostru, DOAMNE, și Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!10Iată ce spune DOMNUL despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească și nu își țin în frâu picioarele, DOMNUL nu‑Și găsește plăcerea în ei; acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor și îi pedepsește pentru păcatele lor.“11DOMNUL mi‑a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.13Eu am răspuns: – Ah, Stăpâne DOAMNE! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“14Dar DOMNUL mi‑a zis: – Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații[2], lucruri de nimic[3] și înșelăciunea inimii lor. (De 8:10)15De aceea, așa vorbește DOMNUL despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete,16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.17Spune‑le cuvântul acesta: «Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.18Dacă ies pe câmp, iată‑i pe cei străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, iată‑i pe cei bolnavi de foamete. Chiar și profetul și preotul cutreieră țara fără să știe încotro merg[4].»“19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne‑ai lovit în așa fel încât nu mai avem vindecare? Noi așteptam pacea, dar n‑a venit nimic bun; așteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare!20DOAMNE, recunoaștem atât răutatea noastră, cât și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.21Pentru Numele Tău, nu disprețui și nu necinsti tronul slavei Tale! Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi și nu‑l rupe!22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, DOAMNE, Dumnezeul nostru! De aceea, noi nădăjduim în Tine, căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.