1‘Listen to me, you who pursue righteousness and who seek the Lord: look to the rock from which you were cut and to the quarry from which you were hewn;2look to Abraham, your father, and to Sarah, who gave you birth. When I called him he was only one man, and I blessed him and made him many.3The Lord will surely comfort Zion and will look with compassion on all her ruins; he will make her deserts like Eden, her wastelands like the garden of the Lord. Joy and gladness will be found in her, thanksgiving and the sound of singing.4‘Listen to me, my people; hear me, my nation: instruction will go out from me; my justice will become a light to the nations.5My righteousness draws near speedily, my salvation is on the way, and my arm will bring justice to the nations. The islands will look to me and wait in hope for my arm.6Lift up your eyes to the heavens, look at the earth beneath; the heavens will vanish like smoke, the earth will wear out like a garment and its inhabitants die like flies. But my salvation will last for ever, my righteousness will never fail.7‘Hear me, you who know what is right, you people who have taken my instruction to heart: do not fear the reproach of mere mortals or be terrified by their insults.8For the moth will eat them up like a garment; the worm will devour them like wool. But my righteousness will last for ever, my salvation through all generations.’9Awake, awake, arm of the Lord, clothe yourself with strength! Awake, as in days gone by, as in generations of old. Was it not you who cut Rahab to pieces, who pierced that monster through?10Was it not you who dried up the sea, the waters of the great deep, who made a road in the depths of the sea so that the redeemed might cross over?11Those the Lord has rescued will return. They will enter Zion with singing; everlasting joy will crown their heads. Gladness and joy will overtake them, and sorrow and sighing will flee away.12‘I, even I, am he who comforts you. Who are you that you fear mere mortals, human beings who are but grass,13that you forget the Lord your Maker, who stretches out the heavens and who lays the foundations of the earth, that you live in constant terror every day because of the wrath of the oppressor, who is bent on destruction? For where is the wrath of the oppressor?14The cowering prisoners will soon be set free; they will not die in their dungeon, nor will they lack bread.15For I am the Lord your God, who stirs up the sea so that its waves roar – the Lord Almighty is his name.16I have put my words in your mouth and covered you with the shadow of my hand – I who set the heavens in place, who laid the foundations of the earth, and who say to Zion, “You are my people.” ’
The cup of the Lord’s wrath
17Awake, awake! Rise up, Jerusalem, you who have drunk from the hand of the Lord the cup of his wrath, you who have drained to its dregs the goblet that makes people stagger.18Among all the children she bore there was none to guide her; among all the children she brought up there was none to take her by the hand.19These double calamities have come upon you – who can comfort you? – ruin and destruction, famine and sword – who can[1] console you?20Your children have fainted; they lie at every street corner, like antelope caught in a net. They are filled with the wrath of the Lord, with the rebuke of your God.21Therefore hear this, you afflicted one, made drunk, but not with wine.22This is what your Sovereign Lord says, your God, who defends his people: ‘See, I have taken out of your hand the cup that made you stagger; from that cup, the goblet of my wrath, you will never drink again.23I will put it into the hands of your tormentors, who said to you, “Fall prostrate that we may walk on you.” And you made your back like the ground, like a street to be walked on.’
1Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea, voi, care‑L căutați pe DOMNUL! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți și spre groapa din care ați fost scoși!2Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru, și la Sara care v‑a născut! Când l‑am chemat, era doar el singur, dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit!3DOMNUL va mângâia într-adevăr Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, și deșertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumire și cântare.4Ia aminte la Mine, poporul Meu! Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu! Căci Legea va ieși de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată o lumină pentru popoare!5Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea a ieșit, iar brațele Mele vor judeca popoarele. Insulele așteaptă și nădăjduiesc în brațul Meu.6Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi[1] ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii. Mântuirea Mea însă va fi pe vecie, și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.7Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de disprețul oamenilor, nu te înspăimânta de insultele lor,8căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“9Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere, braț al DOMNULUI! Trezește‑Te ca în zilele din vechime, ca în generațiile de demult! Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți, Care l‑ai străpuns pe monstru?10Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, o cale de trecere pentru cei răscumpărați?11Răscumpărații DOMNULUI se vor întoarce și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veșnică va fi pe capul lor; bucuria și veselia îi vor copleși, iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.12„Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi! Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare, de fiul omului care este făcut ca iarba,13și să uiți de DOMNUL, Creatorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul, și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă? Unde este mânia asupritorului?14Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniță[2] și nici nu‑i va lipsi pâinea.15Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile – DOMNUL Oștirilor este Numele Său.16Am pus cuvintele Mele în gura ta și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez[3] cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“
Cupa mâniei Domnului
17Trezește‑te! Trezește‑te! Ridică‑te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!18Între toți fiii pe care i‑a născut, nu este niciunul care să‑l călăuzească; între toți fiii pe care i‑a crescut, nu este niciunul care să‑l apuce de mână.19Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea și nimicirea, foametea și sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?20Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță, ca o antilopă prinsă în laț. Sunt plini de mânia DOMNULUI și de mustrarea Dumnezeului tău.21De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit, tu, care ești beat, dar nu de vin!22Așa vorbește Stăpânul tău, DOMNUL și Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: „Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!23O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ți‑au zis: «Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!» Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul și ca un drum pe care ei să umble!“